Seară târzie

3 Aprilie 2018 – Seară târzie

Dimineță am povestit cu o prietenă sau mai corect zis am plâns cu o prietenă. Despre ce? Spital copii, păienjeni, *vaci care încercă să-și îngrijească copii proaspăt nefericit născuți.
*Vaci nu le spunem noi. Ci unele personaje care ar fi trebuit să le ajute, să le ofere sprijin se purtau cu amărâtele mame de parcă nu erau oameni ci “vaci”.

Ce vă Imaginați când spuneți “proaspăt”? Eu mă gândesc la o pâine încă aburindă și lapte rece. Mă gândesc cum le mâncă cu plăcere pură un copil micuțel. Mă gândesc la cerșafuri cu miros de aer răcoros de munte îmbălsămat cu lemn, camelii și sare. Mă gândesc la muzica păsărilor dintr-o dimineață cu un grad mai răcoroasă decât cât i-ar fi pielii să fie perfect mulțumită. Mă gândesc la pielea unui obraz fin. Mă gândesc la multe dar niciodata la păienjeni și mizerie într-un spital cu copii Proaspăt născuți.
Ultimul punct pe care îl las în această scurtă amintire vă rog să vi-l închipuiți ca un mare adânc gol întunecat.

Poveste
Ziua curge în pași mici dar parcă prea rapizi. În dute-vino ăsta pe când soarele i-au încălzit oasele umede din primăvera cu zăpezi târzii, au ajuns la o căsuță din lemn unde se vindeau plăcinte cu diferite compoziții. Băietul ei a hotărât că lui îi trebuie să mănânce ce nu este…adică o plăcintă fără umplutură. Copiii drăguți care vorbesc frumos greu pot fi refuzați așa că i-a fost îndeplinită cererea cu condiția să aștepte un pic. Au “bătut palma” așa că s-au retras un pas pentru a lăsa liberă trecerea pentru alți cumparători. În acest timp trece prin fața căsuței cu plăcinte o doamnă de 67 ani (au aflat mai tarziu)
-Cât costă plăcinta cu brâză dulce? Întreabă senin.
-Șapte lei.
-Dracu ce scumpă este! Se aude o voce care nu era a bătrânei, nici a mamei, a copilului nici atât. O fi fost vocea alunecoasă a “cererii și ofertei”
Doamna își continuă pașii fără să spună nimic. Nici fața, nici gura, nici ochii nu au schițat nici un cuvânt. Parcă și aerul din jurul ei era mort.

Două secunde s-a gândit tânăra doamnă cu copilul, oare de ce nu doar una? S-a întors și a întrebat-o dacă poate să îi cumpare ea plăcinta. Nu i-a așteptat răspunsul pentru că îi era cumva rușine ca bătrâna să nu se simtă jignită. A scos banii fâsticită să îi dea vânzătoatei cât mai repede…ca să scape parcă de o problemă. Ar trebui să fie un gest natural să fii un om prezent la nevoile celor din jur. Și totuși agresivul egoism are putere mai mare? Pare-se că da.
-Vă rog tăia-ți-o în două să îi dau și… Încearcă să spună bătrâna.
-Va rog puneți două plăcinte. A rugat-o tânăra doamnă cu copilul pe vânzătoare.
Între timp bătrâna a povestit scurtul ei istoric. Cel al ei și a prietei ei de la azil. În tinerețe nu a vrut copii. Prietena ei “nu o mai duce mult” dar nici ea.
A aflat tânăra doamnă multe. A aflat multe în doar un minut nu în 67 de ani. Ce simplu nu? Și a plătit pentru asta doar două plăcinte. Iar la suma totală pentru două plăcinte cu brânză și plăcinta fără umplutură a băiatului ei a plătit o sumă mai mică decât dacă ar fi luat ceea ce-și propusese la început. A primit și o mică reducere pentru plăcinta băiatului, cea fără umplutură dar cu mult mai mult “miez” decât și-ar fi putut închipui într-o zi însorită de primăvară.

Acum ascult muzicile unor oameni de care abia acum vreo 2 sau 3 săptămâni am dat și sper să dorm bine cu gândul nu imposibil dar greu de împlinit al unei îmbrățișări între muzicile oamenilor ăstora și picturile mele. Nu acum, am răbdare până la momentul potrivit.

E seară târzie, aș mai spune încă multe dar după cum am scris mai sus am „ceva” de visat 🙂

Reclame

Cu bătrânele mele „instrumente”

Mică fiind ca toți copiii mâzgăleam. Mai târziu mă aflam din nou cu creionul în mână. Desenam personaje din desene animate și haine. Apoi am lăsat creionul pentru stilou. Stâlcit, intenționat caligrafiam litere în direcția opusă față de cerințe. Așadar cu stiloul nu m-am descurcat prea bine așa că am luat din nou creionul. Ca o urmare naturală Liceul de artă mi-a aruncat o barcă de hartie salvatoare în care m-am aruncat imediat. Cu țigara, berea pe masă și creionul în mână am trecut prin încă patru ani de ape involburate fără vreo speranță legată de tot ce se numea artă ci cu singurul gând de a pleca departe. Și acum aș tot pleca “departe” (altă schiță, altă poveste)
În 1999 am plutit până în Timișoara unde am fost nevoită să-mi las barca de hartie ca să nu mă scufund cu ea cu tot.

Între 1999 și 2017 am tot ținut creionul aproape ba sprijinit după ureche, ba ronțăindu-l între măsele. La fel și pensula pe care o foloseam mai mult pe post de agrafă să nu-mi intre părul în ochi în timp ce lucram la simulările 3D ale diferitelor spații pe care le amenajam, designer fiind.

Acum, uite-mă din nou cu bătrânele mele instrumente!

Au trecut multi ani…acum când am mai puțin timp pentru artă mă simt cel mai aproape de ea. Mi-am găsit într-un final “metoda de exprimare” care mă satisface. Aici voi adăuga ultimele mele “Mâzgăleli” cu speranța unei viitoare expoziții:
https://luisacube.wordpress.com/

Luisa *arthistha
februarie 2018

*Mâzgălelile sunt  în ordinea în care le-am lucrat
27913265_10156109903313430_520772198694223481_o27369202_10156087371718430_3277762793527509871_o26910175_10156054260948430_2518826169730117291_o26232731_10156005878323430_5397893452749292728_o26220505_10156005878318430_4968816565263219830_o24883558_10155936896558430_509124048714457448_o24837615_10155932297258430_5033115505493132411_o23800051_10155894088318430_7293679618855546495_o23799900_10155894088313430_2249074924391768580_o23631976_10155880422623430_2214990882592130567_o23157277_10155833409218430_697724590345921998_o23000371_10155833409213430_3446434310219345628_o22999985_10155833409223430_710466581396577299_o23155058_10155838555963430_3952027819413000440_o22861855_10155828630628430_7630410639720462629_o22860160_10155828630633430_2730057256443595524_o22859985_10155828630398430_8197261641708440370_o22861482_10155827626068430_276158319639419303_o22829213_10155814595448430_8903850676951222680_o22791968_10155814021728430_2510860883733054536_o22770645_10155814021718430_6085993345069746025_o22770607_10155814021723430_8188150695078358310_o22770624_10155804284783430_4041156943832382820_o22555748_10155806941618430_5042714662470303791_o22553172_10155806941623430_1759438089548099325_o22499256_10155795096953430_210159824908650371_o22528580_10155795096988430_6171856320268104449_o22499196_10155795096973430_5950225634845280365_o22519783_10155795249083430_5351306819598443311_o22339341_10155777801678430_951335557086645237_o22384285_10155777801898430_4179423911801828976_o22382142_10155777801903430_3271731966543335419_o22339414_10155774613008430_4109584972757976597_o22291145_10155774424008430_6731578649118866254_o22291102_10155774629113430_7064027572630116332_o22339187_10155774629108430_4101154790232762453_o22256636_10155774629118430_5129845065364182731_o22256580_10155763559108430_2242899552975454862_o22219954_10155763559028430_4753519788369715168_o22218609_10155763559083430_7840609271209593363_o22218484_10155753355053430_3193270596551560126_o22096293_10155752107348430_7339802957708356749_o22051135_10155742653538430_1404972403328277506_o22048008_10155745663478430_8869236185910856608_o21753271_10155709451538430_5024333114554197543_o21741037_10155709257468430_8723002197287882460_o21688437_10155716810263430_5582487795214483780_o21587350_10155717459373430_8388048337803562053_o21587200_10155714461708430_5347469783029809152_o21586832_10155716349828430_4418993211785227162_o21543888_10155709780303430_1330825596867542479_o

Design interior de Crăciun

Deoarece mă aflu într-o perioadă un pic cam încărcată  sufletește voi relua postarea cu Idei de brazi de Craciun de anul trecut.

Design interior de Crăciun

image-1

Ceva din mine se revoltă și își dorește ca de Crăciun să nu facem atâta tam-tam cu toate astea îmi plac decorațiunile. Prefer cele mai puțin tipice dar și clasicele globuri îmi sunt dragi, îmi aduc aminte de momentele frumoase din copilărie alaturi de femilie si prieteni, cu care mergeam la colindat. Mirosul de la portocale și brad sunt foarte persistente în memoria mea, așadar crenguțe de brad împletite și tăvițe cu portocale sunt bine venite în orice tip de amenajare.

Daca ții ca evenimentul Crăciunului să fie bine evidențiat în casa ta poți să ai fețe de perne, perdele, chiar și tablouri sau covorașe în acord cu tema și cromatica aleasă. Lumânările și decorațiunile din sticlă pot da o notă elegantă și intimă. Poți deasemenea să realizezi diferite decorațiuni chiar tu împreuna cu copiii sau prietenii dacă tot există tendința   hand-made (făcut de mana ta). Un timp petrecut îmreună cu familia și prietenii astfel, într-un cadru prietenos pentru fiecare este ceea ce cred că avem nevoie în veșnica grabă cu care trecem prin viață. Eu vă propun sa vă decorați bradul și casa în ton cu voi  înainte de orice tendință „la modă”. Stilurile se schimbă în continuu, unele sunt aproape de sufletul nostru, cu altele ne obișnuim mai greu sau deloc, așa că fiți voi. Cu toate astea ca designer vă atașez câteva fotografii  în care poate vă veți regăsi.

Cate St Hill – Interior Blogger

image

http://catesthill.com/2014/12/02/how-to-make-you-home-festive-and-cosy-this-christmas/

image-3

Elisabetta Rizzato – Interior Blogger

image-4

https://www.instagram.com/ikeasverige/

image-5

http://design-milk.com/modern-christmas-tree/

image-6

http://www.marthastewart.com/907242/metallic-foil-paillette-tree-mobile

image-7

http://www.hgtv.com/vertical/design/make-and-celebrate/handmade/50-christmas-crafts-for-kids-pictures

image-8

http://victoria-b.net/wall-christmas-tree.html

image-9

http://www.fridgecheck.com/mobile/view_blog_M.php?blog=27

image-10

image-11

http://www.verawedding.net/curious-diy-christmas-tree-alternatives-decorations-sets/

image-12

http://www.rugdots.com/adorable-vintage-christmas-accessories-in-soft-tones/easy-christmas-decorating-ideas-diy-christmas-tree-ice-cream-stick/

image-13

http://www.deepp.it/eng/pagina.php?id_s=5&id_p=52

image-14

http://homemydesign.com/2015/25-simple-and-minimalist-christmas-tree-decorations/

image-15

Crăciun fericit!

Haz de necaz

29 noiembrie 2017
Firar! A dispărut WC-ul de la Locul Faptei. Sau…nu se știe nici dacă a fost vreodată la Locul Faptei. Iar eu încă nici nu am ajuns la Locul Faptei să fac măsurători, să iau amprente. O fi dispărut așa ca în scurta povestioară a lui N. V. Gogol – Nasul. Măcar Gogol a avut ceva de zis cu povestea lui. Eu ce să învăț din asta? Firar! Aș fi putut înjura cu și despre fecale dar vai unde e WC-ul? Nu e mare paguba dar asta nu înseamnă că nu mă oftic nu de alta dar “pățăsc” cam des să fiu cu capul în mâini.
Ei na…sau poate o fi la vreun fan a lui Duchamp (http://www.tate.org.uk/art/artworks/duchamp-fountain-t07573) că tot vorbeam ieri cu cineva despre artă sau (ne)artă. Și ca să închid subiectul ăsta scurt…această “lucrare”(vezi link) nu o consider artă! Exprimare, manifest o fi o latură a artei dar eu una nu mă identific în genul ăsta.

Cred că nu a înțeles nimeni nimic din revolta mea, ar fi trebuit să încep așa: Ca designer am de de aranjat o căsuță unde am primit o sarcină simplă, să mă uit pe o foiță să văd dacă este venită toată marfa de la magazinul X. Simplu nu? După o săptămână aflu de la magazinul X că ar fi venit un WC. Pff! Sun la meșterul de la casă și aflu că din două Wc-uri și un Bideu (cum în căpușorul meu blond ar fi trebuit să fie) este numai un Bideu. PAM PAM!! Sun la magazin și aflu că ar fi trebuit totuși să avem un Wc și că al doilea nu era pe stoc și deci nici pe foița-factură. Cică ne-ar fi spus, cui? Eu eram ocupată să-mi agăț mândreța blondă să nu zboare, să fugă din magazin. Rezultă deci că îmi lipsește de fapt un singur Wc plătit, care era pe foița pe care trebuia să o supraveghez eu. Menționez, deobicei mă feresc de anumite activități pentru că mă cunosc foarte bine dar na, mă bucur și dacă pot fi de folos cuiva. Așa ajutor… mai mare dragul!

Necazul e de fapt CIU-DĂ! Pentru că am primit un cap care ar fi trebuit să stea pe umeri nu prin nori sau printre peștișori ca un veșnic îndrăgostit. Recunosc totuși și câteva părți profitabile din așa un cap. Pe care vi le-oi spune cu altă ocazie. Poate din motivul ăsta am nevoie sa pictez: https://www.instagram.com/luisacube/

Podul

Noiembrie 2017

Nu știu dacă vreau să explic tablourile pe care le “mâzgâlesc”. Dar voi pune un text tip poezie care povestesc o parte din micul micul-mare univers.

Podul

Podul corp-cald arcuit în funii
Cu geometrie clară e bine potrivit
Atât cât să nu cadă
Un Timp
În care corp și minte să se încline unei alteia
Un Timp
Stă sub maestrul-creator în brațe să-l adune

Unui cocon i-a fost dăruită o Viață
Unei vieți un Timp
Până la Moarte
La capăt de pod unde așteaptă un singur Zeu.

388987B1-B127-47DF-AEF2-EC74AB80A922