București, 10 August 2018

E frustrant, foarte frustrant să ai nevoie să plângi de prea mulți nervi și să nu poți deoarece te arde fața și ochii de la ultimele gaze și grenade care nu de mult ți-au împăienjenit ochii și înfundat urechile. Mă tot întreb ce oameni pot fi acei jandarmi? Cum poți să “biciui” atâția oameni “goi”? Cu atâta ură nu am țipat niciodată de când au început protestele.

Eram ghemuiți în spatele unei rulote și nu știam cu ce se aruncă în noi cu ce stropesc, nu puteai deschide ochii de durere. După ce am avut loc să plecăm din centrul ploii de “mizerii” mă gândeam…na acum ce fac, cu cine mă cert, cu cine mă bat și mai ales cu ce? Un băiat ne-a spus că mai bine să plecăm din zona aia. Nu am apucat să ne orientăm că am auzit o bubuitură printre picioare apoi intuneric, praf pe față și dezorientare. Nu mai știam pe unde-i Liviu cu care am fost strânși cum de puține ori o poți simți. După câteva secunde cumva ne-am găsit și ne-am dus după un copac unde am încercat să ne revenim. După câteva minute am fost nevoiți să fugim mai departe. Greu să fii gonit așa. Umilitor. Am evaluat logic și mi-am zis că am făcut destul pentru seara asta. M-am simtit ca o lașă dar m-am gândit că oricum nu am ce să mai fac în acel moment. A! Să ne înțelegem rafala de pe la ora 23 a fost “cireașa de pe tort” până atunci am mai înhalat gaze începând cu ora 18 când am ajuns în piață. Cea mai frumoasă parte e că oamenii nu au cedat ușor. Au fugit de valurile de gaze dar s-au reîntors să-și spună păsul.
M-am întâlnit cu o prietenă care a venit pentru proteste din Germania și alta din Anglia. Manu și Luiza au rămas și sâmbată în București, sunt mândră de ele deși cred că-s cam “nebune”. Luiza nu a dormit toată noaptea iar Manu a dormit la alți protestatari în mașină. Frumoasă solidaritatea dintre oameni.

Libertatea ni se cuvine? În ‘89 ne-a fost plătită în avans libertatea de care ne bucurăm acum. Mulți oameni au făcut-o chiar cu viața lor. Când eram mică mi se spunea să nu vorbesc urât despre tovarășu’ că ne aude. Ce fac eu la proteste după 29 de ani? Îmi apăr libertatea ce am primit-o în 1989. Cum ar fi să nu mai poți ieși liber din țară în Grecia la mare, cum ar fi să nu ai apă caldă oricând ți-o dorești? Cum e când intri într-un spital de stat? De unde or mai fi bani pentru pensia mea? Cum ar fi să nu ai voie să vorbești diferite adevăruri pentru că s-ar putea să te trezești cu o bâtă a “jandarmilor” între coaste?

La începutul anului 2018 când am fost în București cu același obiectiv am fost blocați la ieșirea de la metrou. Aceeași jandarmi care atunci au format numai un zid care a cedat destul de ușor, acum și-au arătat “virilitatea” pe oamenii cu mâinile și piepturile goale. Urmează ceva! Nu se poate să nu aibă un efect toată nebunia asta.

Și…câți mai sunt cu experiențe și gânduri similare!!!

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s