Of-uri

Of!
Oare nu m-am plictisit de atâtea of-uri. Of! Același of.

Mă cred un om destul de creativ în viață și totuși apare din nou și parcă tot mai înfocat acel minuscul „of”. Acum să văd cum deznod situația:
1. Mor de draci că nu am mai mult timp pentru mâzgăleli – frustrare de  minus 10 puncte
2. Mă oftic că nu am instrumentele necesare mâzgâlitului de 10 puncte plus. Doamnele cunoștințe în materie de desen mă cam lasă cu mucii strălucind pe față. Așa-mi trebuie dacă am fost ignorană când doamnele posibile cunoștințe se gudurau printre picioarele mele ca pisicuțele răsfățate. Ce-am făcut atunci, le-am dat câte un șut obraznic de nervi și frustrări. Nu era mai bine dacă le lăsam să mi se urce în poală, mângâiam nițel motăneii iar acum eram o Doamnă? Acum când mi se pare într-una că nu mai am timp pentru toate tablourile pe care le voi mâzgâli, că nu reușesc să citesc tot ce ar fi trebuit să fie deja citit. Of…(același of) bine articulat apare din nou ca o buruiană. O tot smulg și ea OfA din nou dă să crească. Am încercat să o ignor, am lăsat-o să crească și a făcut flori apoi alte semințe care s-au împrăștiat de jur împrejurul ei. Acum am mai multe fire de OfE (of-uri) decât păr pe cap. Minus 7 puncte
3. Ipohondra paranoică a primit o menghină pe care o tot probează pe tâmpla mea stângă. Am amenințat-o, i-am vorbit logic, clar și elegant, am întors-o din drum, i-am pus piedică și mi-a frânt oasele, am căutat să scap în fel și chip dar ea nu și nu. Parcă o aud cum se vaită vai vai of of ce pe moarte mai sunt…de parcă ar conta așa mult pentru lumea asta un 50 de kile în plus prea vioaie sau prea triste. Minus 5 puncte.
4. Of dragul meu tânguit de toamnă sau orice anotimp, dă-mi pace sau mai bine fii mai creativ. Zic. Minus 3 puncte.
5. Destul de repejor am ajuns la plan: Mi-e dor să citesc o carte, de o săptămână nu am citit decât câteva rânduri. Am destule cărți din care să aleg dar nu. Doamna o vrea pe una anume pe care nu o are „Cartea rosie – Carl Jung”. Doamne ce manipulatoare sunt dorințele astea! Ghinionul cel mare este că e scumpă. Așa că poate, poate doar Moș Crăciun să se îndure și să-mi asculte Of-ul. Minus 5 puncte.
6. Am zis că-mi fac un plan, am gâdit sănătos numai că mă tot învârt în jurul cozii mele de drac necioplit. Minus 5 puncte
7. Maine…ba nu mai bine o las așa întinsă pe pânze de păianjeni ziua de mâine. Mă bazez că o voi țese bine noaptea asta. Se spune că noaptea e un sfetnic bun. Numai pentru asta ar trebui să dorm 🙂 Vă urez doamnelor și domnilor din diferitele mele unghere: Fiți înțelepți, dormiți!

Acum adunăm tot punctajul cu Minus apoi îl anulăm:
Fiți înțelepți, noapte bună!

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s