D’Efect sălbatic

Am fost la o librărie unde-mi place și cafeaua. După ce am luat val vârtej cartea pe care am vrut să o cumpăr de ceva vreme, m-am gândit să beau și un capuccino. Între timp am  dat cu ochii de o altă carte care mi-a fost recomandată deja de doi prieteni, pentru care a trebuit să scot din nou portofelul. Am plătit,  mi-am pus cărțile, portofelul și ce mai era de luat în rucsac în timp ce răspundeam fetei care mă întreba dacă voiam zahăr. Nu multumesc, asta îmi mai trebuie la cât sunt de zbuciumată. Nu înțeleg de ce mă agită așa tare ieșirea între oameni, parcă-s sălbatică. Poate nu se vede așa rău cum cred eu. In fine…

Capuccino mă aștepta încordat pe pultul înconjurat de acel fond mâzgâlit al propriei mele slăbiciuni. Spuma bulbucată parcă-mi făcea cu ochiul, hai că nu-i așa tragic calmează-te! Pe naiba, după nici cinci minute, ies afară, mă așez ca o cucoană pe scaun și din atâtea potriveli a poziției rucsacului reușesc să-mi răstorn o parte din binevoitorul lichid (care-mi făcuse cu ochiul) pe farfurie. Așa…am scăpat destul de ușor îmi zic. Numai acum îmi închipuiam picăturile care nu vor ezita să cadă pe picioare dacă ridic ceașca.
Mă gândeam să o fac pe-a prințesa să țin farfuria sub cană cu o mană și cu cealaltă să cuprind ceașca între degetul mare, arătător și mijlociu astfel încât degetul mic să fluture vesel ca un „nas în vânt”. M-am gândit apoi să intru să cerșesc un șervețel, de fapt mi-ar fi trebuit vreo trei-patru să rezolv problema. Dacă trebuia să intru după șervetele era nevoie să-mi ridic geanta care tocmai o aranjasem atât de bine. Cum nu voiam să risc o a doua minunată șansă de a-mi vărsa cafeaua am hotărât să ridic ceașca deasupra mesei să sorb din farfurie cafeaua și să pun la loc ceașca…ce o fi fost în capul meu nu știu. Efectul sălbăticiei sau mai bine zis defectul sălbăticiei. După ce mi-am aranjat și picioarele să mi le încălzescă soarele cât mai bine, am deschis cartea pe care o aveam deja de acasă. Părea că totul era în regulă și îmi pot vedea de text echilibrându-mi astfel starea. Numai părea, deoarece după vreo șapte minute a trebuit să intru în librărie cu geanta, cartea cu un deget între pagini să știu unde am rămas (doar semnul de carte este așa numai să ma uit la el), capuccino, picioare, ochii îmbibați în prea multă lumină și mai știu eu ce mai aveam de mutat.

Am intrat, a trebuit din nou să-mi reglez toate cele de la ochi, picioare, geantă etc Este mai bine aici, mai răcoare. Am cerut și un șervețel pe care l-am pus între farfurie și cană apoi am continuat să citesc. După alte câteva minute când încheiasem un capitol m-am gândit că mai bine aș răsfoi cărți pe care nu le am acasă. Așa că în zona artelor am găsit un album care mi s-a parut interesant. Mi-am mai luat încă o carte pe care mi-a pus-o în mână prietena mea cu care tocmai mă întâlnisem și am tăiat-o, chltuisem deja destul.
În acea zi nu cred că am mai vărsat nimic. Noroc de prietena mea că mi-a scos capul nițel din pădure :)) 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s