D’Efect sălbatic

Am fost la o librărie unde-mi place și cafeaua. După ce am luat val vârtej cartea pe care am vrut să o cumpăr de ceva vreme, m-am gândit să beau și un capuccino. Între timp am  dat cu ochii de o altă carte care mi-a fost recomandată deja de doi prieteni, pentru care a trebuit să scot din nou portofelul. Am plătit,  mi-am pus cărțile, portofelul și ce mai era de luat în rucsac în timp ce răspundeam fetei care mă întreba dacă voiam zahăr. Nu multumesc, asta îmi mai trebuie la cât sunt de zbuciumată. Nu înțeleg de ce mă agită așa tare ieșirea între oameni, parcă-s sălbatică. Poate nu se vede așa rău cum cred eu. In fine…

Capuccino mă aștepta încordat pe pultul înconjurat de acel fond mâzgâlit al propriei mele slăbiciuni. Spuma bulbucată parcă-mi făcea cu ochiul, hai că nu-i așa tragic calmează-te! Pe naiba, după nici cinci minute, ies afară, mă așez ca o cucoană pe scaun și din atâtea potriveli a poziției rucsacului reușesc să-mi răstorn o parte din binevoitorul lichid (care-mi făcuse cu ochiul) pe farfurie. Așa…am scăpat destul de ușor îmi zic. Numai acum îmi închipuiam picăturile care nu vor ezita să cadă pe picioare dacă ridic ceașca.
Mă gândeam să o fac pe-a prințesa să țin farfuria sub cană cu o mană și cu cealaltă să cuprind ceașca între degetul mare, arătător și mijlociu astfel încât degetul mic să fluture vesel ca un „nas în vânt”. M-am gândit apoi să intru să cerșesc un șervețel, de fapt mi-ar fi trebuit vreo trei-patru să rezolv problema. Dacă trebuia să intru după șervetele era nevoie să-mi ridic geanta care tocmai o aranjasem atât de bine. Cum nu voiam să risc o a doua minunată șansă de a-mi vărsa cafeaua am hotărât să ridic ceașca deasupra mesei să sorb din farfurie cafeaua și să pun la loc ceașca…ce o fi fost în capul meu nu știu. Efectul sălbăticiei sau mai bine zis defectul sălbăticiei. După ce mi-am aranjat și picioarele să mi le încălzescă soarele cât mai bine, am deschis cartea pe care o aveam deja de acasă. Părea că totul era în regulă și îmi pot vedea de text echilibrându-mi astfel starea. Numai părea, deoarece după vreo șapte minute a trebuit să intru în librărie cu geanta, cartea cu un deget între pagini să știu unde am rămas (doar semnul de carte este așa numai să ma uit la el), capuccino, picioare, ochii îmbibați în prea multă lumină și mai știu eu ce mai aveam de mutat.

Am intrat, a trebuit din nou să-mi reglez toate cele de la ochi, picioare, geantă etc Este mai bine aici, mai răcoare. Am cerut și un șervețel pe care l-am pus între farfurie și cană apoi am continuat să citesc. După alte câteva minute când încheiasem un capitol m-am gândit că mai bine aș răsfoi cărți pe care nu le am acasă. Așa că în zona artelor am găsit un album care mi s-a parut interesant. Mi-am mai luat încă o carte pe care mi-a pus-o în mână prietena mea cu care tocmai mă întâlnisem și am tăiat-o, chltuisem deja destul.
În acea zi nu cred că am mai vărsat nimic. Noroc de prietena mea că mi-a scos capul nițel din pădure :)) 

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s