O artistă: Corina Comarnitchi

O artistă: Corina Comarnitchi
https://www.facebook.com/CorinaComarnitchi/

Într-un final după multe luni de când mi-am propus, am întâlnit-o pe Corina Comarnitchi. Ne știm din facultate dar nu am avut prea multe  în comun în acea perioadă. Eram în ani diferiți și nici specialitățile pe care le urmam nu erau aceleași. Corina mi-a fost simpatică tot timpul dar din cauza firii ei retrase și a mele asemanatoare nu am reușit să stăm la o poveste decât acum, după peste 10 ani. Am stabilit întâlnirea în una din foarte puținele mele seri disponibile…nu intru în amănunte. Am ajuns la ea pe la ora 19 cu gândul că pe la 20 să plec la un teatru, speram împreună cu ea. La 20:20 când am văzut ceasul am hotărât că în 10 minute nu am cum să ajung la spectacol, așa că am renunțat cu o oarecare părere de rău. Am stat la povesti până la 10:30 și aș mai fi stat mult și bine.

Înainte de întâlnire m-am învârtit, m-am sucit și nu am știut cum să alcătuiesc un set de întrebări sau măcar o schemă pentru curiozitățile mele legate de Corina ca artist și ca om. Așa că am sunat la ușă fără vreo așteptare. Primul impact al locului unde Corina visează mi-a căzut foarte bine. Atmosferă diafană, aspect curat și cald chiar dacă albul este cel ce predomina încăperile. Sunt designer de interior așa că nu pot să nu analizez omul și prin prisma asta…vorba aia „omul sfințește locul”. Mă leg un pic de vorba asta deoarece cred în ea și mai cred că personajului Corina i se potrivește bine. Dacă stai să privești lucrările ei nu ai cum să nu observi o anumită trăire bine imprimată cu estență divină. Exagerez un pic poate cu astfel de cuvinte dar nu-mi pare rău este ceea ce simt. Lucrările ei îmi aduc aminte de îngerii din Madonna Sixtina, Michelangelo Buonarroti care aici sunt transformați în arlechini. Iar la rândul lor arlechinii îmi fac prezente anumite picturi ale lui Corneliu Baba pe care l-am indragit de foarte mică. Dacă am ajuns la arlechin am ajuns la teatru…o altă pasiune a Corinei care se reflectă clar în lucrarile ei. Nu orice teatru, cel vechi (neprelucrat pentru a fi modern). Am ținut minte nume ca Radu Beligan de exemplu.

Corina…Un sincer la revedere îmi doresc 🙂

13305185_1687416504856510_4666954965074236036_o16835732_1804302266501266_7483415190706176390_o13641163_1704634999801327_2462586767024391669_o13323756_1691363721128455_2572670454920645721_o1536547_1384045705193593_101881855_n1512272_1394560920808738_339001519_o1549380_1384048545193309_2139746796_n1622348_1394945984103565_1479104952_o1399273_1646310185633809_824029155549415053_o1654163_1384048541859976_1382256970_n1799157_1388528948078602_381458091_o1801287_1396262513971912_2006319445_o1660928_1396092913988872_921070283_n1781838_1382240882040742_1584180786_o1960103_1405937839671046_1718379996_n10001245_1400848120180018_159683606_o10379793_1429904043941092_6070332661730805581_o10013344_1531719720426190_135815206441647722_n10014537_1406153136316183_1016816024_n10150791_1406216782976485_69932820_n12182917_1618837251714436_3184721122076610475_o10923774_1520213334910162_7194680299512275289_o12141087_1616549925276502_6264339203699575135_o14107833_1724082597856567_7165786195266814925_o15875469_1782175772047249_2953090348833798270_o

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s