Din cauza lipsei de știință a scrisului am comunicat un gând, total opus a ceea ce am dorit. Chiar dacă mi-am cerut scuze ulterior pentru gafă, mi-a picat tare rău neatenția mea. Nu pentru că am greșit eu, ci pentru ce se citea din cauza neatenției mele. Se tot spune să nu te scuzi că te acuzi, că pari slab, că că că… măi oameni buni! Suntem dotați cu un cap pe care dacă îl folosim s-ar putea să și greșim. Nu văd de ce să nu mă scuz pentru greșeala mea care în situația asta era un mare neadevăr care nu caracterizează nici 1% din ființa mea.
Nu aș fi putut, cred, scrie niciodată intenționat o astfel de replică, așa cum am stâlcit-o acolo. A fost ca și cum am scris alb și nu puteai citi decât negru. Am vrut să comunic un lucru frumos dar modul în care am poziționat cuvintele în context a fost un dezastru…vai oare câte gafe am mai făcut de genul ăsta și nu mi-au fost penalizate la timp pentru a conștientiza prostia.
Da! Conștientizarea prostiei…pe cât de neplăcută poate fi o situație de genul ăsta pe atât de benefică pentru minte și suflet. Nu trăim numai pentru noi, ba chiar din contra cel mai mult pentru cei de care suntem atasați și mai ales pentru cei pe care îi iubim. Cum prostia, moartea, nebunia, etc îi doare pe cei care îi ai în preajmă, mai mult decât pe tine…ai grijă, nu fi prost!
Recunosc că mă oftic dacă sunt trasă de urechi, cu răutate, de oameni la care nu le cunosc intențiile.
Oare câte certuri au fost și sunt în lumea asta pentru că unele cuvinte au fost nepotrivit alese. Oare câte familii s-au dărâmat deoarece soții, deși, vorbeau același lucru se exprimau diferit. Sau câte prietenii s-au stricat din același motiv. Nu degeaba este vorba aia din bătrâni: „Tăcerea-i de aur!” Dar mă întreb cum ajungi să înveți numai ascultând. Când chiar din exemplul de mai sus, tocmai mi-am reamintit că tre’ să cuget, înainte să dau drumul la săgeată. Chiar dacă mi-ar plăcea, habar nu am să trag cu arcul. Mi-am închipuit numai cum o săgeată, poate lovi chiar tragic, când cel care are în mâini arcul, nu are habar cum se folosește în mod corect.
Sunt un om extrem de simplu, care își dorește uneori mai mult decât poate duce. Ca atunci când mergi înfometat la cumpărături.
