Tăcerea-i de aur

maimuta01

Din cauza lipsei de știință a scrisului am comunicat un gând, total opus a ceea ce am dorit. Chiar dacă mi-am cerut scuze ulterior pentru gafă, mi-a picat tare rău neatenția mea. Nu pentru că am greșit eu, ci pentru ce se citea din cauza neatenției mele. Se tot spune să nu te scuzi că te acuzi, că pari slab, că că că… măi oameni buni! Suntem dotați cu un cap pe care dacă îl folosim s-ar putea să și greșim. Nu văd de ce să nu mă scuz pentru greșeala mea care în situația asta era un mare neadevăr care nu caracterizează nici 1% din ființa mea.
Nu aș fi putut, cred, scrie niciodată intenționat o astfel de replică, așa cum am stâlcit-o acolo. A fost ca și cum am scris alb și nu puteai citi decât negru. Am vrut să comunic un lucru frumos dar modul în care am poziționat cuvintele în context a fost un dezastru…vai oare câte gafe am mai făcut de genul ăsta și nu mi-au fost penalizate la timp pentru a conștientiza prostia.

Da! Conștientizarea prostiei…pe cât de neplăcută poate fi o situație de genul ăsta pe atât de benefică pentru minte și suflet. Nu trăim numai pentru noi, ba chiar din contra cel mai mult pentru cei de care suntem atasați și mai ales pentru cei pe care îi iubim. Cum prostia, moartea, nebunia, etc îi doare pe cei care îi ai în preajmă, mai mult decât pe tine…ai grijă, nu fi prost!
Recunosc că mă oftic dacă sunt trasă de urechi, cu răutate, de oameni la care nu le cunosc intențiile.

Oare câte certuri au fost și sunt în lumea asta pentru că unele cuvinte au fost nepotrivit alese. Oare câte familii s-au dărâmat deoarece soții, deși, vorbeau același lucru se exprimau diferit. Sau câte prietenii s-au stricat din același motiv. Nu degeaba este vorba aia din bătrâni: „Tăcerea-i de aur!” Dar mă întreb cum ajungi să înveți numai ascultând. Când chiar din exemplul de mai sus, tocmai mi-am reamintit că tre’ să cuget, înainte să dau drumul la săgeată. Chiar dacă mi-ar plăcea, habar nu am să trag cu arcul. Mi-am închipuit numai cum o săgeată, poate lovi chiar tragic, când cel care are în mâini arcul, nu are habar cum se folosește în mod corect.

Sunt un om extrem de simplu, care își dorește uneori mai mult decât poate duce. Ca atunci când mergi înfometat la cumpărături.

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s