O carte: Peisaj după isterie, Mircea Cărtărescu

Nici nu am terminat cartea și nu mai am răbdare, să povestesc despre ea sau mai bine zis ce a produs ea în mine. Am cumpărat-o de la Bookfest din Timișoara, îmi pare un pic rău că nu am cules și un autograf, ca pretext de o strângere de mâna, mai mult.

(Nu-mi vine să cred cum viața îți flutură prin fața ochilor tot ce ai nevoie pentru a o trăi sau a o ucide. Trebuie să fii pregătit și hotărât pentru a le cuprinde pe acelea ce ți se potrivesc.) Citesc o carte care mă face să mă văd. La câteva pagini îmi tot zic în gând “UAU”. Când dau de lucruri de genul ăsta mă încarc, mă bucur că am cu cine să comunic, care să îmi confirme normalitatea sau nebunia răscoalelor mele. Da, comunic cu o carte, jale după ce iese din mâna mea :)) Acum, în carte, am ajuns la prima scrisoare către Luisa, poate, din cauza aceluiași nume pe care îl port și eu, am citit-o ca și cum mi-ar fi fost adresată. Luisa Etxenike (Am gasit aici: https://www.litero-mania.com/single-post/2017/01/04/Scrisoarea-V  a cincea scrisoare unde deja nu mi-a mai permis mintea să intru ca si cum ar fi pentru mine)

Cartea despre care vorbesc este “Peisaj după isterie” de Mircea Cărtărescu. Înainte să înflorească pomii din primăvara asta, când afară erau mai puține grade de “0” îmi împachetam copiii și pe noi în costume de schi și plecam să protestăm, în Timișoara, 2017.
De ce protestam? Ne apăram libertatea.
Am descoperit atunci pe Facebook o mulțime de oameni de care îmi era frică, jenă, rușine pentru că îmi păreau prea deștepți, prea culți, prea buni ca să le pot măcar spune un Bună ziua. (Din păcate frustrarea asta nu mi-a ajuat la nimic în viață, ba chiar m-a încurcat.) În acea perioadă, toți acei oameni printre care se numără și Mircea Cărtărescu în mintea mea, s-au umanizat. Vai și ce bine că s-a întâmplat minunea asta…acum mă bucur de scrierile lor ca și cum aș povești cu un prieten vechi. Mi-ar plăcea să stau la taclale cu o mulțime de oameni triști, zbuciumați care nu iartă ignoranța și care știu să și râdă. Mă simt ca un pâianjen care dacă ar putea să prindă în plasa lui pe toți oamenii care sunt pe gustul lui, ar face-o fără ezitare. Cum nu sunt păianjen și nici nu-mi place să prind în plasă pe nimeni, mă agăț de câte o un text, o carte, un personaj…

Mulțumesc!

Acum, nu se mai iese în stradă pentru proteste dar am rămas cu un gând tare frumos despre oamenii pe care i-am văzut și simțit alături de mine acolo. În acele momente îmi venea să îi îmbrațișez pe fiecare pe rând. Acum, prietenii mi-i îmbrățișez fără să îmi fie jenă să le arăt că-mi sunt dragi. Și continui să “Rezist” cum nu am știut să o fac până nu de mult: https://7dupa6.wordpress.com/2017/03/28/rezistenta-prin-cultura/

peisaj-dupa-isterie-mircea-cartarescu-humanitas-2017

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s