Nu știu de când a apărut topăitul iepuraș cu daruri de Paști, nu-mi amintesc să fi auzit de drăgălaș când eram mică. Chiar așa insensibilă să fiu să nu-mi amintesc drăgălașele pufoșenii de printre ouăle roșii date prin ulei, pentru strălucire?
Paștile pentru mine a fost una din acele sărbători de familie în care se întâmplau lucruri frumoase. Una dintre cele mai frumoase amintiri le am dintr-una din aceste seri, după ce s-a luat Lumina, când oamenii se retrăgeau unii lângă alții, încet, spre casele lor cu lumânările aprinse în mână. Fiecare avea grijă de acea lumânare să nu se stingă, pentru a duce lumina în casă. Simbol frumos. Îmi aduc aminte imaginea luminilor care curgeau ca un un râu lin în care se reflectă stelele dar mai ales starea de liniște supranaturală care mi-a creat-o. Cred că sunt unul din acei oameni care simt lucrurile mai mult decât sunt, le duc la câte o extremă nefiresc de exagerată.
Iepurașul de Paști era diferit de cel pe care cred că il așteaptă copiii mei acum. Mă tot gândesc să fiu modernă în relație cu ei dar nu mă împac nici cum cu iepurilă cel darnic de Paști sau cu Helloween și mai sunt câteva exemple. O fi o ramoleală dinalea gen: Pe vremea mea…
Acum devin nostalgică…
În seara de Paști, când plecam la biserică împreună cu ai mei, trebuia să avem pe noi haine curate și minim un obiect vestimentar nou, putea fi și numai o batistă, atunci nu avea șervețele de de hartie, ci batiste. Am avut chiar o colecție mică de batiste, bunicul mi le tot cumpăra. Probabil eram tare mucoasă :)) După sfințirea hranei din coșurile pregătite atent și acoperite cu ștergarele albe, acasă aveam printre puținele ocazii în care stăteam la masa împreună, membrii familiei. Probabil din cauza asta mi-e dragă amintirea.
Ei și mai aveam noi o tradiție, nu știu de unde provine. Dimineața când mă trezeam mă punea mama să mă spăl pe față cu apă dintr-un castronel special în care era aghiazma în care pluteau câteva bețe de busuioc. Pe chiuvetă, mai aveam pregătite un ou roșu iar pe fundul recipientului cu aghiazmă erau câțiva bănuți. Oul roșu și un bănuțul trebuia să le plimb pe obraji, care se înroșeau mazgâlicios de la vopseaua oului, ca să fiu sănătoasă și bogată, spunea mama.
Astfel, vă urez din timp: Un Paște fericit!
Fotografia este culeasă de pe internet. Mi se pare destul de sugestivă.
