Dintr-o carte: Însemnarile unui nebun, N.V. Gogol

Dintr-o carte: Însemnarile unui nebun, N.V. Gogol

Mi-a adus aminte de una din cele două tabre oficiale în care am fost când eram prin liceu. Era cred toamna, umed și rece. Eram campați în vreo 10  corturi sau  poate mai multe, nu mai rețin, pe un deal într-o pădure, nu-mi amintesc locația. Lângă, era un soi de refugiu mai de doamne ajută, cu o bucătărie destul de mare, ceva băi și un soi de terasă cu bănci și mese din lemn. Și o pergolă tot din lemn unde ne adăposteam dacă ploua. A ploua, cred, în fiecare zi.

Ce făceam noi acolo? În fiecare zi veneau câte 15-20 de copiii de toate vârstele de la case de copii cu handicap sau de la orfelinate. Trebuia să le facem mâncare și să ne jucăm cu ei. Până aici totul pare normal.

Cum spuneam era frig afară și multă umezeală…a venit prima tură. Erau îmbrăcați în tricouri murdare pe care se vedea câte un numar scris cu vopsea verde sau albastră. Lac dinăla ce îl cumperi pentru vopsit gardul. Nu am multe amintiri care să atîrne atât de greu, că pe cele legate de persoana mea am reușit să le uit, fără neapărat să-mi doresc.
Am în amintire un băiețel mic, cred undeva la 5-6 ani, care desena numai roți, multe roți ca cele de caruță. Nu scotea capul din foi și nu dădea drumul la creionul roșu din mână pentru nimic în lume. Nici pentru mâncare și sigur îi era foame la cum mâncau ceilalți ca niște câini foarte înfometați. Am reușit să îi văd ochii albaștri care nu se mai puteau numi așa… nu mai aveau nimic, erau undeva pierduți într-un gol rece și adânc, dacă se poate numi un astfel de gol adânc.
Un alt copil un pic mai povestitor, ne spunea ceva legat de injecțiile pe care le primesc și care îi fac să se simtă foarte rău. Mai era un băiat, cred de 20 de ani grăsuț, habar n-am din ce, care aduna jucării și tot felul de obiecte în tricou și se plimba printre noi să vadă ce mai are de cules. Nu prea găseai la ei priviri, la nici unul, găseai numai un (greu) nimic.
Mai era încă un baiețel care tot voia să fugă și dacă nu stăteai cu ochii pe el îl vedeai zbughind-o printre corturi… nu prea avea unde să se ducă, doar spre moarte eventual.

În perioada aia eram cam leneșă, nu prea îmi plăcea să fac mâncare sau curățenie, în schimb acolo nu știam cum să fac mai multe. Seara, cădeam cu toții rupți de oboseală și tristete. Cam așa au fost câteva zile la rând: frig, umezeală și multă tristete.
Așa îmi amitesc acele zile. Cum au fost de acum mulți, mulți ani nu știu cât de mult s-au deformat dar cu siguranță ce am simțit simt și acum și revine tare des imaginea. Probabil că trebuie la un moment dat să fac ceva cu ea dar încă nu știu forma pe care să i-o dau.

Să revin la povestea “Însemnarile unui nebun”. Nu are neapărat legatură ceea ce am spus mai sus dar nu este departe, în mintea mea. Rătăcirea și nevoia de a fi iubit și acceptat este oricum în orcine. Probabil, în unii dintre noi este numai mai accentuată, mult peste a o putea înțelege oricine. Strigătul de la final este foarte clar, curat și sincer: “Maică, salveaza-ți fiul nenorocit! Varsă o lacrimă pe capul lui bolnav! Uite-te cum ți-l chinuie! Strângel la sînul tău pe bietul orfan!” (lacrimă caldă, cu sarea-i vindecătoare, adaug eu ca un comentariu școlar)

Nu prea știu eu ce înseamnă nebun cum nu știu ce înseamnă normal. Oricum, cel care poate să pună sub tortură un pion-om cu picătura chinezescă, nu știu dacă se poate numi normal. Poate în mintea lui o fi…

Dar uite că umorul bate filmul:
“Directorului îi place să fie cât mai multe pene pe masă” Pene, ascuțite de nebun?!
Apoi nebunul, acum în piesă de rege al Spaniei află “că fiecare cocoș are o Spanie, că o ține sub pene”

Și la final o altă legătură normală a minții mele nebune sau o altă legatură nebună a minții mele normale :)). Chiar azi, am citit un comentariu a lui Răzvan Exarhu pe site, care mi-a plăcut: “materialismul este un realism fără mater

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s