Arta de a ieși din casă

Am fost la două expoziții total opuse ca abordere, tematică, culoare etc. Este o perioadă tare pe gustul meu în artă, poate din cauza asta m-a trezit sau poate abia acum am ochi să o văd…chiar dacă sunt atașată de mult cultului ăstuia. Sper că la un moment dat să îmi găsesc o traiectorie de exprimare în care să mă simt confortabilă și în care să exprim “tăt” ce am de spus și de căutat. Chiar dacă am nevoie de artă și o am în toți porii nu aparțin niciunei bresle la modul activ. Mi-ar fi plăcut dar m-a retinut ceva, există un blocaj cred eu pe care probabil mi l-am clădit eu…în fine multe de spus și vreau de fapt să povestesc de alți oameni. Oamenii de cultură și unii artiști au un anumit aer rece și stufos pe care l-am înghițit și înteles, poate, diferit din cauza unor frustrări proprii. Diavoli neiertători și greu de dezlipit o dată ce te-ai obișnuit cu ei.

Este, cum am spus mai sus, o perioadă care îmi place în artă, este o modă cara mă prinde, am un atașament vechi pentru benzile desenate, pentru tot ce se numește Pop Art, Undergroun Art, Urban/Street Art, etc Chiar dacă nu am nici un tatuaj le ador mai ales cele bogate, nu cele pierdute pe corp. Cu toate acestea cealată parte din mine are nevoie de clasicii reliști eleganți.

Așa că, să vedem ce mâzgâlesc oamenii!

La prima expozitie am fost condusă, spre bucuria mea, de autorul proiectului Romeo Ioan la: “Iconuri satirice hapăninguri albanegre” de la Memorialul Revoluției din Timișoara (detalii pe afiș)
Mergeti cu timp și căutați să întelegeți personajele satirizate că-s tare faine, sunt ca o glumă cu bun simț, unde nu superi pe nimeni dar spui lucrurilor pe nume. Poate exgerez că-mi place mie stilul. Dintre toate C. Chaplin mi-a rămas în minte de când am văzut primele fotografii de la vernisaj, are ceva luminos, nu știu dacă este cel mai potrivit cuvânt dar conform dorinței mele, aici caut să rămân cât se poate de spontană.
Văzusem afișul de la Marecel Tolcea, care din ce citesc a fost curatorul acestei expoziții. Mi-ar fi plăcut să fiu de față la Happening și să observ la cald întâmplarea, întâplărilor, dar mă bucur că am ajuns și plănuiesc să mai dau pe acolo și să las timpul să treacă citind liniile dar și textul despre cei satirizați pe care îi cunosc mai puțin. Apropo, pentru asta, nu aveti nevoie de google my love, găsiți acolo textul pregătit, numai așezati-vă pe banca din lemn.

16711506_385847541788972_2129296008783741496_n

16700324_1288723494506650_4396392520313206428_o

Țin să spun că după ce am văzut fotografiile și deoarece cumva îmi părea rău că nu am ajuns la vernisaj a trebuit parcă să mă conving de omul artist Romeo Ioan și uite așa am ajuns și la teatru, la “Prometeu rău înlăntuit”, unde conceptul este al aceluiași autor. Unde, deasemenea, am fost încântată de multitudinea de efecte pe care le poate da un act artistic la care există implicare. Părerea mea, e că arta trebuie să o simți. Actul artistic dacă nu produce nici o mișcare chimică, nu se poate numi decât obiect frumos, urât, etc. (futabil sau nu… dacă tot suntem în urban art, îmi permit să râd nițel mai colorat)

17350046_1314440245268308_5047799668212699628_o

 

       A doua expozitie am văzut-o un pic în grabă, deoarece mi-a trebuit musai și rapid să încep să citesc o carte care a dorit neapărat să fie așteptată…cam dureros pentru o apucată, sangvinică.
Aceasta a fost la Viorel Toma, Muzeul de artă din Timișoara, unde nu pot spune mai mult dar cred că spun destul: A stat timpul în loc. Sună banal “Natură statică”, dar am eu ceva de modă veche care nu mă parăsește și nici nu-mi doresc 🙂

16910831_1130620777066399_11523441_o

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s