…să mă scap de ele :))
„Minus nr.3”
22 mai 2016
Sunt un măscărici
Cu nas roșu
Și perucă prinsă
În părul meu sărac.
Sunt un vesel clovn de circ
Cu picioroangele de lemn legate.
Sunt o marionetă în vitrină
Legată de mâini…
Să arăt bine, să salut politicos.
Sunt o balerină
De porțelan cu un picior lipit.
Sunt un cap de manechin
Pentru cocul doamnelor,
Ce pleacă și iar vin.
Sunt într-o statuie ascunsă,
Cu un cap de manechin,
O balerina spartă,
O marionetă,
Un clovn de circ,
Și de măscărici, să nu uităm!
Să-i urmărim!
2016
Se ascund în scorburi
Undeva în adâncuri
Nu îi vede nimeni
Și din când în când ei ies,
Cu o sumedenie de povești.
Și încep așa…
Bârfind!
Ai văzut ce s-a întâmplat,
Când ai sărit peste acea apă?
Te-ai udat un pic
Dar știi…
Dacă nu urcau pe tine stropii
Nu tremurai.
Ai văzut,
După ce au coborât stropii
Și s-au uscat
De căldura soarelui
Cât de mult te-ai bucurat?
Da,
Îmi amintesc când pe munte
Am urcat sus, mai sus am tot aflat
Despre cum au trecut peste ei
Și vântul iute și soarele și frigul și izvoarele
Mii de furnici s-au ostenit
Să-l urce până aici.
Dar să nu uităm…
Când o ploaie de vară
Te presară cu stropi bulbucați
Și sari din baltă în baltă ca un copil
Zâmbind continuu zăpăcit
La ochii ce i-ai cunoscut gândind,
Să îi săruți.
Of,
Și câte povești îți mai pot spune
Dar, oricum ei nu se grăbesc niciunde,
Eu zic să mai ascuți:
Povestea sunetului,
A liniștei, a umbrei,
Și a morții.
Stai să mă gândesc un pic,
Nu știu sigur dacă stau în scorburi
Sau printre corbi, zburând adesea.
Zic…
Să-i urmărim! 🙂
Vreau sa ma joc…
2016
Floricele purpurii
Se întind mulțime
Pe câmpii
Haha…
Și în umbra lor în adâncimi mișună,
Mii de viermi și larve vii.
Am învățat că florile sunt de pământ născute
Și cu viermi cu totul
Pământul este o minune.
Credem că iubind frumosul
Ne dă dreptul să ucidem adevarul
Ce este pentru tine important,
Nu este pentru mine bun și adevărat.
Am fost dresată să iubesc frumosul lumii ce vor ei.
Și chiar dacă mă joc acum cu gândul,
Tot e greu să ies din tiparul ei.
Ceva negru îmi apasă gândul
De ce negrul poate fi și elegant și bun și rău
Oricum numai contextul e cel ce dictează pasul următor.
Știu ce vreau să spun
Dar nu știu să expun
Din cauza acelui tipar absurd
Nu mă revolt,
Nu vreau polemici,
Nu mai vorbesc,
Vreau să mă joc.
Flămând de vise
2016
Mâna grea i-a căzut fără putere
Și un tremur i-a alunecat din frunte în obraji
Descoperindu-și tâmplele rebele
Se vad venele pulsând în încâlceala
Zilei de ieri, de azi și mâine
Și prin orbite sunt ca înecate
Vise poate chiar uitate sau poate,
Viitoare fapte.
Dar pana atunci,
Un somn apăsător așteaptă
În tot corpul ca de plumb
Al noului și vechiului,
Nocturn flamând de taine.
Mica doamnă
2016
Mica doamnă răvășită
Pe un scaun stă turtită
Și așteaptă iar verdictul.
Spatele vrea să și-l adune
Să-l îndrepte,
Dar nu poate
De atâta așteptat
Și corpul a luat forma gândului:
Trunchiul a coborât
Și buzele i s-au uscat
De atâta așteptat ai crede
Că o dor oasele și pieptul…
Dar nimic
Cred că știu de ce,
Pentru că și gândul i-a înțepenit.
A intrat în fiecare por
Și acum a adormit.
Dar mica doamnă tot mai aștepta.
Câini turbați
22 mai 2016
Latră câini bolnavi în mine
Le sar balele cu spume
Din obrajii furioși
Rup din fierea cu venin plină
Dar nu le pasă,
Sper că se vor sătura curând…
Aștept,
Poate chiar astăzi mă vor omorâ.
Știu,
Într-o zi când nu le voi mai fi de-ajuns
V-or infuleca mai mult
Și mai mult…
Nu mă mândresc cu scuturi multe
Sau puternice, de neclintit
Din contra,
Presar în corp miresme colorate
Pentru vindecarea rănilor mușcate
Dar parcă nu au unde să se așeze
Câinii au mâncat aproape tot.
Și veninul fierii îmi îmbolnăvește
Tot în mine.
Am nevoie să-mi eutanasiați
Câinii turbați
Chiar dacă mi-e milă.
Bătrânețe
2016
O epava modelată
De soare și vânt atinsă
Artă modernă, pictură clasică
Orice poți crede că este.
Încadrată într-o ramă sculptata,
Este o simplă poveste.
Amintiri…da, multe amintiri
Adierea sărată a aerului,
Spuma valurilor
Tot ce o înconjura odată,
Se văd în peisaj sculptate.
Dormea adânc
2016
Și nu vroia să se trezească
Lăsa orele și zilele trecând
Fără să le prețuiască
Era fără vreo valoare,
Și nici nu își dorea
Deoarece oricum,
Nu întelegea ce se întamplă,
De ce oamenii privesc
Altfel pe cei ce nu-și doresc nimic.
Este un tablou în care
Un personaj trecea printr-o uitare
Era un personaj la care
Nu îi știai adevarata stare
Pentru că nu îl cunoșteai
Și atât.
După un timp, oricare
Ar spune unii…
A fost găsit într-o altă parte
Unde era foarte activ
Pentru cei din jur
Și pentru el sau ea
Nu știm exact cine era.
Știm doar că era un personaj
Care plantase multi puieți
De pomi fructiferi și brazi înalți
Era un simplu om.
Dorință
27 mai 2016
Sunt simplă, mult prea simplă
Să pot gândi complex
Dar tot îmi doresc să fiu
Zeița fără nume
Cu ochii din cristale vii
Cu păr din mulși mulși fluturi agățați
Pe buze să am polen și miere
Să alerge zâmbetele către mine
Și senin să fie printre fluturi și flori de măr.
Vreau să fiu iubită și să iubesc
Șn toate felurile mai mult decât pot să gândesc
Închipuiri cu vieți pline de povești
Să nasc tot felul de vietăți
Și să mă bucur simplu de ele.
Acum sunt otrăvitoare
Ceea ce nu-mi doresc
Vreau să ies din mine
Și să mă privesc
Să rup tăcerea rece care a crescut în mine
Bubele să le strivesc
Și să rămână doar un rând dintr-un jurnal vechi
Și nu eu, o simplă amintire.
Păsărica
11 Iunie 2016
Cu ciocul ei micuț și ascuțit
De păsărică iute
Ciocănea atent după furnici ascunse
Viermișorii îi plăceau mai mult
Dar nu-i placea în ploaie, să se ude
Un viermiîor numai în soare stat
I se părea cam fad
Îi plac zemoși, chiar după ploaie
Și nu refuză nici gândăcei crocanți
În rest cip-cirip zicea
Și din nou zbura.
Nopții..
2016
Este ora trei jumătate noapte
Nu am somn
Mă gândesc la cum să dorm
Să visez zilele trecute
Să mi le fac mai cunoscute
Să visez zile viitoare
Să le pot ghida a lor culoare
Și mi-ar mai plăcea să dorm
Pentru ca să nu am somn,
Maine, când cu al sau joc
Ceasul ticăie fără să stea în loc
Al meu joc.
Și acum totuși mă culc,
Că am obosit de gând nocturn.
