Singurătăți frumoase

17 Martie 2017

Azi, am fost trasă (atrasă- vorba poetului cu „piper pe limbă”) în Domul din Piața Unirii, Timișoara de orga care suna diferit, nu prea cred că era muzică bisericească. Ei și câte amintiri au mai căzut peste mine după asta..
Când eram mică mergem la Biserica Catolică de lângă blocul unde locuiam să ascult orga și să pun bilețele către „God”. Ce știam…eram mică și mama urma să aibă o operație, nu știam ce înseamnă foarte bine dar cum eram crescută cu acest spirit credeam că acele bilețele o vor salva. Credeam că trebuie să scriu cât mai multe așa că m-am trezit de multe ori numai eu orga și răceala stranie a bisericii. Îmi plăceau băncile, balconul rotund pe care îl vezi în multe biserici catolice, nu îi cunosc simbolistica, dar daca tot veni vorba dau cu google-ul să vad ce-mi zice. Dar mai ales sunetul de la orga care era misterios, de poveste. Oricum am o atracție pentru clinchetul clapelor, chitara clasică…cam învechită îmi vor spune în scurt timp copiii. Văd eu cum fac să nu devin o mortăciunea, morocănosă.
Legat de pian mi se leagă câteva amintiri de când am fost la vreo două ore de pian prin clasele mici dar nu știu motivul întreruperii cursurilor…o fi fost din cauza degetelor neascultatoare sau portofelul părinților nu tocmai doldora de bani. In liceu, eu la arte plastice, altii la muzică, aveam parte des de clămpănit de pian, de trompete, chitări etc. Dar nu prea erau faini cei de la muzică, cel puțin așa mi se păreau mie, nu erau rock :))
În tristresurile (nu am greșit cuvântul de data asta) mă iau câteodată și plec singură pe coclaurile orașului că m-aș căra și prin munți dar sunt cam departe și moare spontaneitatea. Ok, prin facultă, într-una din acele ieșiri, m-am rătăcit în Jazz club, Timisoara, pe undeva prin anul 2003 cred, spun asta deoarece nu mai există acel club. Era o seară liniștită, puțină lume, eu cu mintea hăbăucă îmi scriam sau desenam trăsnăile. Ei și cum am marele noroc și ghinion câteodată să ma scufund și să nu mai fac parte parcă din viață acum m-au ajutat și domnii de la electrica, care au întrerupt curentul chiar în momentul căderii mele în acel hău. Nu am apucat să ies din stare ca s-au aprins lumânări pe mese și în scurt timp un „cineva” ne-a scos din background-ul tăcut și dramatic cu ajutorul pianului. Nu reusesc să descriu puterea pe care a avut-o momentul și toată seara dar m-a încărcat ca pe un acumulator.
Uneori reusesc să-mi generez singură momente de genul acesta dar când vine și creația divină și atinge cu vârful degetului lui Michelangelo, nu mai pot decât să simt că zbor. Măi…sunt întreagă la minte, numai văd totul mai tragic și alea vesele și cele triste.
Tot prin facultă îmi puneam uneori ceasul să mă trezesc foarte devreme înainte de răsăritul soarelui mă înfofoleam bine și o tăiam la plimbări pe malul Begăi, am prins într-o primăvara o dimineață de neuitat. Nu-mi plac primăvara și toamna deoarece mă termină nervos asteniile și mai ales alergiile care-s păcătoase rău când sunt gâzele din floare în floare la polenizare (vorba cântecului) sau când cade frunza ofilită.

Hai ca ies din „bulă” că ar cam trebui să fac nani 🙂

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s