O carte: Lolita de Nabokuv

Aș tot citi cărți scrise în felul acesta!

M-a amețit Lo-li-ta cu al ei tătic HH (sau invers). M-am tot învârtit, m-am tot gândit cum să-mi explic această carte. Ca o glumă, îmi vine în minte: “Dragă (masculin/feminin), nu este ceea ce pare!” În plan imaginar este perfect aceptată, cred eu, dar în plan real, luând în calcul regulile impuse de societate este o carte despre un pedofil. (Nu am văzut înca filmele.)

Prima parte a cărții este ca o poezie foarte frumos scrisă ca toată cartea de altfel dar ca să o vezi astfel, s-ar putea să fie nevoie să excluzi în totalitate vârsta minoretei (nimfetei) Lolita. În personajul “HH” eu am văzut o altă față a unui om care aparent poate fi mult mai simplă și poate chiar anostă. Același om își exprimă atât de bine de undeva din interior, de sub piele cum curge sângele, cum îi bate inima unuei firi foarte pasionale și dominatoare. Anumite părți din text parcă le-ai asculta printr-un stetoscop, iar fiecare moment în care pulsul este diferit, când iese din ritm, îți poți închipui vizual „Totul” și apoi acel „Totul” se transferă în interiorul tău. Cartea mi-a electrocutat anumite sensibilități, mi-am putut imagina tot felul de mirosuri care se folosesc în parfumuri sau în poezii. Poți să simți și scârbă dacă ești un judecător aspru. Poți vizualiza elemente languroase pe care dacă ai fost vreodată îndrăgostit nu ai cum să nu le regăsești în amintire, vii.

Întotdeauna erotismul, sexul au avut un loc aparte în istorie ca și religiile de exemplu. Nu cunosc psihologie și nici nu-mi amintesc ce înseamnă erotism la vârsta de 12 ani a Lolitei. Știu doar că am citit “Decameronul franțuzesc – Marchizul de Sade” înainte să fiu la liceu și că ne plăcea să dansăm pe „Nothing else matters – Metallica” cât mai aproape. Probabil că pe la această vârstă încep să-ți joace hormonii și efectul conjunctural poate fi fatal.

Cred deasemenea că noi Romanii am avut și încă mai avem un deficit major legat de cunoștințele despre tema sexualității, totul legat de acest subiect este supraevaluat.  Vezi la tv și pe stradă cum se folosește cuvântul sex ca pe o haina, o bijuterie de neprețuit. Când de fapt este o normalitate naturală (chimie, hormoni, etc.), venită odată cu nașterea. Oricât de natural și normal îmi pare, nu cred că mi-ar plăcea să văd pe stradă cum se iau de brat oamenii și pleacă împreună la o ciorbă…la un sex. Din simplul motiv că mi se pare normal ca omul să fie selectiv, chiar riguros.

Supraevaluarea asta îi dă o putere nerealistă ca și ideea aia de „Nu e voie” la fel de neînțeles, mai ales pentru copii, despre care se știe cât sunt de curioși. Un exemplu bun în care copiii pot înțelege câte ceva din lumea asta la vârste foarte fragede este la „Muzeul Nemo din Amsterdam” unde există o secțiune dedicată sexului (Vai dar ce am spus…Cum îmi permit!) unde copiii de orice vârstă văd cum arată un prezervativ, pilule contraceptive și alte moduri de contracepție. Văd cum ar arăta poziția X , realizată din mici manechini din lemn. Mai erau ceva filmulețe la care nu ne-am mai oprit din motive de timp. Era haioasă o cutie a “Sărutului francez”, unde pe o latură a cutiei îți puteai băga mâna ca printr-o mănușă iar în partea opusă era tot o astfel de mănușă. Jocul era ca fiecare să caute mâna celuilalt fără să se vadă.

Am spus la început că aș citi oricând cărți scrise în maniera asta, așa că m-aș bucura de câteva recomandări.

Lolita-Nabokov
image description

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

2 gânduri despre „O carte: Lolita de Nabokuv”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s