O carte: Lolita de Nabokuv

Aș tot citi cărți scrise în felul acesta!

M-a amețit Lo-li-ta cu al ei tătic HH (sau invers). M-am tot învârtit, m-am tot gândit cum să-mi explic această carte. Ca o glumă, îmi vine în minte: “Dragă (masculin/feminin), nu este ceea ce pare!” În plan imaginar este perfect aceptată, cred eu, dar în plan real, luând în calcul regulile impuse de societate este o carte despre un pedofil. (Nu am văzut înca filmele.)

Prima parte a cărții este ca o poezie foarte frumos scrisă ca toată cartea de altfel dar ca să o vezi astfel, s-ar putea să fie nevoie să excluzi în totalitate vârsta minoretei (nimfetei) Lolita. În personajul “HH” eu am văzut o altă față a unui om care aparent poate fi mult mai simplă și poate chiar anostă. Același om își exprimă atât de bine de undeva din interior, de sub piele cum curge sângele, cum îi bate inima unuei firi foarte pasionale și dominatoare. Anumite părți din text parcă le-ai asculta printr-un stetoscop, iar fiecare moment în care pulsul este diferit, când iese din ritm, îți poți închipui vizual „Totul” și apoi acel „Totul” se transferă în interiorul tău. Cartea mi-a electrocutat anumite sensibilități, mi-am putut imagina tot felul de mirosuri care se folosesc în parfumuri sau în poezii. Poți să simți și scârbă dacă ești un judecător aspru. Poți vizualiza elemente languroase pe care dacă ai fost vreodată îndrăgostit nu ai cum să nu le regăsești în amintire, vii.

Întotdeauna erotismul, sexul au avut un loc aparte în istorie ca și religiile de exemplu. Nu cunosc psihologie și nici nu-mi amintesc ce înseamnă erotism la vârsta de 12 ani a Lolitei. Știu doar că am citit “Decameronul franțuzesc – Marchizul de Sade” înainte să fiu la liceu și că ne plăcea să dansăm pe „Nothing else matters – Metallica” cât mai aproape. Probabil că pe la această vârstă încep să-ți joace hormonii și efectul conjunctural poate fi fatal.

Cred deasemenea că noi Romanii am avut și încă mai avem un deficit major legat de cunoștințele despre tema sexualității, totul legat de acest subiect este supraevaluat.  Vezi la tv și pe stradă cum se folosește cuvântul sex ca pe o haina, o bijuterie de neprețuit. Când de fapt este o normalitate naturală (chimie, hormoni, etc.), venită odată cu nașterea. Oricât de natural și normal îmi pare, nu cred că mi-ar plăcea să văd pe stradă cum se iau de brat oamenii și pleacă împreună la o ciorbă…la un sex. Din simplul motiv că mi se pare normal ca omul să fie selectiv, chiar riguros.

Supraevaluarea asta îi dă o putere nerealistă ca și ideea aia de „Nu e voie” la fel de neînțeles, mai ales pentru copii, despre care se știe cât sunt de curioși. Un exemplu bun în care copiii pot înțelege câte ceva din lumea asta la vârste foarte fragede este la „Muzeul Nemo din Amsterdam” unde există o secțiune dedicată sexului (Vai dar ce am spus…Cum îmi permit!) unde copiii de orice vârstă văd cum arată un prezervativ, pilule contraceptive și alte moduri de contracepție. Văd cum ar arăta poziția X , realizată din mici manechini din lemn. Mai erau ceva filmulețe la care nu ne-am mai oprit din motive de timp. Era haioasă o cutie a “Sărutului francez”, unde pe o latură a cutiei îți puteai băga mâna ca printr-o mănușă iar în partea opusă era tot o astfel de mănușă. Jocul era ca fiecare să caute mâna celuilalt fără să se vadă.

Am spus la început că aș citi oricând cărți scrise în maniera asta, așa că m-aș bucura de câteva recomandări.

image description