La o poveste cu Mihai

Showroom Tempini București.

Am povestit cu Mihai (designer Mihai Caraghiaur) despre acest spațiu. Sper că am reușit să dezvolt corect discuția noastră. Ne-am întâlnit într-un cadru minunat la librăria „La două bufnițe din Timișoara” unde am stat și ne-am pierdut în povești vreo 3 ore pe un fond muzical perfect pentru astfel de teme, un Jazz finuț. A fost o descoperire foarte faină și urmăresc să mai am astfel de întâlniri și cu alți designeri, artiști, oameni frumoși. Nu am studii de jurnalistică sau litere, dar mi-e drag să descopăr oameni frumoși și proiectele lor așa că nu știu cum să denumesc ce urmează: Poveste, Gând, La o cafea…Totul este un melanj între ce mi-a povestit Mihai și cum l-am înțeles eu.

Să începem cu “temelia”. Acest spațiu a ajuns întâmplător să fie al nostru (Tempini). Se căuta o casă, care trebuia să ne servească nouă  ca amenajare. S-a pornit de la ideea de a face alt tip de showroom, o altă abordare față de tot ce înseamna showroom în piață, în zona aceasta de finisaje, deci aveam nevoie de o casă care să pună în valoare materialele. Am vrut să arate ca o casă, ca un proiect final de amenajare casă, nu ca un showroom. Nu s-a știut din start cum v-a arăta transpunerea acestui proiect. Am văzut 3 case, iar aceasta a fost aleasă fără să-i cunoaștem istoria, contextul în care este poziționată.

Aici, totul este gândit pentru a… Descoperi. După ce am ales casa și vizualizat spațiul am stat, cred, o lună și jumătate, timp în care m-am documentat. Mi se cereau schițe, dar evitam să le dau deoarece îmi doream să-mi conturez ideea în așa fel încât să aibă viață, să aibă cap și coadă. În orice proces creativ există un fel de preludiu, un timp în care compui și recompui concepte și imagini iar la un moment dat apare, acea magie, acea comoară care aștepta să fie descoperită. Aici, totul a pornit de la o singură cameră, toată amenajarea s-a născut în bibliotecă. Trebuia să introducem în spațiu un expozor foarte mare și, desigur, trebuia să îl punem în context, este foarte greu să abordezi un showroom de gresie și faianță unde ai expozoarele care sunt total impersonale, cutii în care stau niște plăci… trebuie să le dai un sens, o poveste. Ce a ieșit este o joacă. Am discutat cu beneficiarii proiectului ca toată amenajarea să se organizeze pe zone de funcțiuni. Într-un spațiu de locuit  avem zonele clasice, după cum urmează: coridor, bucătărie, bibliotecă, dressing, salon de ceai, living, birou. Am pornit amenajarea prin repunerea în context a fiecărei zone.

Trebuie să spunem că acum vreun an și jumătate, Tempini a făcut un rebranding, iar noul slogan Tempini devenea “Feel at home”. Aceasta este prima locație care a fost generată de “Feel at home”. Aici sloganul se regăsește în fiecare încăpere și într-adevăr ne simțim ca acasă.

Chiar de afară unde intrăm în contact direct cu sloganul firmei “Feel at home”, ne pregătește, ne dezvăluie subtil ce se va întâmpla înăutru. La intrare, avem două panouri ale artistului Alex Tulco. Multă lume a fost un pic contrariată de direcția pe care o dau aceste panouri tablou. Un pic nu se leagă de casă sunt mult mai vibrante și agitate față de atmosfera calmă și calculată din restul încăperilor. Genul acesta de contrast atrage atenția asupra panourilor special personalizate pe proiect, iar noi am dat o temă spre interpretare numită “Mușchi și Licheni”. Nu s-a dorit nici o conexiune cu spațiul, ideea e că poți să dai o temă destul de abstractă iar artistul o transformă într-un panou decorativ. Avem și un panou clasic de la Alex Turco, dar vizitatorul/clientul trebuie să înțeleagă că poate să obțină orice, nu există o restricție atâta timp cât și tema este suprarealistă. Aceste panouri le poți folosi în placări exterioare, interioare, le poți curba pe pereți… sunt versatile. Tempini aduce acest produs nou pe piața din România. Deoarece sunt pictate manual, nici un panou nu este identic cu altul, chiar dacă temele pot să semene.

07

În CORIDOR jocul de lumini este important, fiind o lumină obscură, difuză, care amplifică strălucirea din  celelalte încăperi. În cele mai multe din cazuri holul este o zonă neutră, și nici aici nu este nimic exagerat, dar există elementul central care este ca un fel de metaforă: pe un perete deasupra sculpturii lui Stefano Bombardieri se află portretul “bunicului Tempini” – tablou de familie.

image

06

13

Din coridor te rog să mă urmezi în BIBLIOTECĂ.  Cu ajutorul unui cuvânt indici clientului ce v-a urma: “Biblioteca”. Aceasta face chemare către un anumit univers, bine definit. După ce intri în acel univers, previzualizat de majoritatea involuntar, ești surprins deoarece găsești într-adevăr o bibliotecă, dar este una atipică, o bibliotecă de lastre (cu panouri ceramice) ascunsă printre cărți. Fiecare încăpere are un cuvânt cheie care însușește acea zonă. În bibliotecă te chem într-o lume a culturii, într-o lume sofisticată în care ești ulterior surprins de analogia dintre cărți și plăci ceramice. Nu aș exagera să spun că aici ești invitat să descoperi cultura plăcilor ceramice. Prin poziționarea lor în context materialele au o prețiozitate pe care vizitatorul o observă imediat. În acest mod, materialul “strălucește” prin propria lui prezență, fără ca vânzătorul să îl laude, acesta devenind obiect de artă.
Expozoarele cu plăci ceramice ne trimit la spațiile dedicate băilor, unde apar robineții care nu mai au doar rol funcțional ci și decorativ. Ne întoarcem din nou către bibliotecă de unde scoatem cataloage de robineți, iar dacă vizitatorul/clientul dorește să pipăie produsul, în comoda pe care stau acestea se găsește micul showroom dedicat bateriilor sanitare.

image

18

Părăsim biblioteca și intrăm în BUCĂTĂRIE, unde abordăm diferit aceleași plăci ceramice pe care tocmai le-am vizualizat anterior. Aici avem o amenajare demonstrativă în care ne este prezentată versatilitatea materialelor. Plăcile ceramice au trecut bariera lor funcțională de până acum; putem realiza blaturi de lucru, placări pe mobilier, sau le putem decupa în diferite forme. Tempini pune la dispoziție modalitatea în care orice proiect de acest tip să ajungă în casa clientului așa cum îl vede pe hârtie, în proiect, fără ca acesta să alerge după cineva care să îi realizeze structura, altcineva care să îi taie și finiseze plăcile. Se pot realiza astfel nu numai bucătării ci orice tip de mobilier.

Pe scurt, am fost în bibliotecă, am citit cartea, iar acum realizăm piesa de teatru sau filmul.

08

Mai departe mergem în DRESSING unde analogia este legată de zona intimă a casei. Pășești în acest spațiu intim unde ești numai tu cu tabuurile tale. Aici ești surprins, zăpăcit un pic, nu știi dacă este o baie sau totuși este ceea ce ți s-a spus înainte să intri în încăpere. Dressingul este împărțit foarte subtil în trei zone: cea feminină, cea masculină și un sertar în mijloc, unde avem o chiuvetă roz, ce sugerează într-un mod firesc, copilăria.

Modul în care îți alegi obiectele din întreaga casă (aici intră și cele sanitare) trebuie să fie la fel de personal și de atent precum cel în care îți alegi hainele. Aceste alegeri trebuie să-ți reflecte personalitatea. O casă nu înseamnă numai obiecte și materiale, avem o scenă în care lucrurile vorbesc, se creează legături, se nasc amintiri. Aici avem o tapiserie de prin 1700, o scenă biblică,  piesă de origine franceză sau olandeză, nu se știe exact proveniența ei. Este o scenă biblică cu arhanghelul Mihail. Prin acest minunat obiect, spațiul primește o intimitate mult mai mare. Atenția este reținută aici de importanța materialelor textile și a obiectelor de artă dintr-un spațiu: tablouri, sculpturi, covoare, etc Tempini oferă caltite și în această direcție, lucrând cu o galerie de artă. Tablourile din showroom se vor schimba periodic.

image

09

După cum spuneam, într-o casă este un univers mare de materiale, așa că vă rog să mă urmați de această dată în SALONUL DE CEAI. Ne așezăm și începem să povestim acum despre parchetul cu intersii metalice, parchetul imprimat, parchetul cu tăieturi ușor rustice care povestește de forma neregulată, naturală a copacului. Avem de asemenea panouri decorative din lemn, cu design Casa Versace. În acest salon sunt adunate materialele dragi nouă. Ele au fost montate în rame de tablouri în care fiecare material se dezbracă de propria-i poveste, iar atributele tehnice ale acestora se vor discuta în scurt timp la “masa de lucru”.

image

17

În această încăpere avem un simbol, o idee, care personal mi-a plăcut foarte mult. Este o sculptură a aceluiași Stefano Bombardieri despre care am vorbit și în coridor. Este o lucrare manifest unde se protestează față de valorile uneori îndoielnice ale prezentului. Este o reinterpretare a unei sculpturi din Grecia  Antică și care este făcută dintr-un material perisabil, spumă sintetică și este introdusă într-o cutie din sticlă unde este comprimată. Vorbește despre faptul că trecutul este înnecat într-un prezent fără sclipire reală.

10

Reîntorcându-ne în coridor se pot observa în trei camere, trei covoare frumoase de colecție. Ne îndreptăm spre LIVING, zona destinată mobilierului, corpurilor de iluminat, tot ce înseamnă amenajarea casei. Dar să vă spun înainte despre cele 3 covoare importante:
1. Cel din bibliotecă este un covor, cred din 1950, din primele generații de covoare în care s-a scalat paternul la o suprafață mult mai mare. Până atunci motivele erau deobicei condensate pe o suprafață foarte mică.
2. Ne întoarcem la covorul de la intrare, 1940, un covor persan cu semnătura casei de producție, un covor din lână unde s-au folosit doar pigmenți naturali.
3. În living este unul din covoarele de artă, covorul cameleonic, cum l-a denumit Mihai despre care mi-a vorbit  atât de pătimaș de parcă chiar  în acel moment îl mângâia. Acest covor este din 1920, realizat din lână și fulgi de mătase. Din fiecare unghi este altul, de la intrare se observă ca fiind alb șters,  dintr-o altă perspectivă începi să-i observi discret decorul, iar dacă ajungi în cealaltă parte ți se dezvăluie în întregime, cu toată povestea lui.

Mihai aici mi-a spus de fapt o poezie: Depinde de tine, de poziția pe care o ai față de obiect (sau om) în acest caz covorul, dacă tu îndraznești să-l pășești el își dezvăluie întreg decorul. Dacă încerci să îl vezi doar de la distanță el nu ți se arată. Doar parcurgându-l, decorul trăiește.

unspecified

16

15

14

La finalul vizitei showroom-ului de vizită ne așezăm și discutăm detalii tehnice, răsfoim cataloage, pipăim materiale, în ZONELE DE LUCRU.

05

12

Am lăsat pentru final exteriorul clădirii și mă aștept să fie savurat cu aceeași plăcere ca interiorul.

20

1921

Mi-ar plăcea ca pasiunea lui Mihai față de tot ce se numește artă și design să reiasă din text. Are omul ăsta tot ce-i trebuie să devină, dacă nu este deja 🙂 un mare designer. Este artist, îi place să fie riguros și are nevoie să aibă control cât mai apropiat față de orice lucrare. În design, și nu numai, atenția la detaliu este foarte importantă, părerea mea. Să zicem că am o slăbiciune pentru el ca designer din cauza echilibrului pe care îl duce bine dintre el ca artist și el ca designer/arhitect. Chiar dacă nu se lasă ușor descoperit, am remarcat din discuția noastră și multe sensibilități drăguțe față de viață în general.

În spirit Tempini vă urez să simțiți!

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s