Arthă…

Cum am ajuns să fiu legată de artă (09.03.2017)

Lucrările mele de artă mi-aș fi dorit să tindă către ceva mai deștept dar nu a fost să fie deocamdată :)) dar cum am în toți porii multă nevoie de artă și exprimare uite că tot pe aici mă tot învârt. Așa că, voi aduna pe acest site tot felul de subiecte care consider că merită ateția oameneilor. Consider că am un fel de datorie față de viață să contrabalansez lucruri care mie mi se par ne la locul lor, mai exact consider că este necesar un echilibru dintre informațiile despre cultură/artă și politică deficitară/medicamente/showbiz etc.

Primele mele interacțiuni cu pictura și arta au fost de foarte mică, nu mă miră de ce mă țin legată de lumea asta, o îmbrătișare bună pentru felul meu de a fi. Nu pot fi se pare doar o artistă visătoare așa că sunt designer de interior deoarece am nevoie de “papa”.
Așchia nu sare prea departe de copac, dacă umblu prin trecut îmi dau seama clar de ce am ales meseria asta și am noroc să o și practic. De la mama am câteva crochiuri în creion, pe care le-a făcut la (din ce am înțeles) Școala populară de artă, în singurul an când a fregventat cursurile. Pe tata mi-l amintesc și acum cum desena cu creionul bine ascutit pe hartie milimetrică planul casei care și-ar fi dorit să și-o construiască. Nu mi-a spus niciodată chiar el dar știu de la mama că și-ar fi dorit să urmeze o școală de arhitectură.
Am și acum de când eram mică un album cu desene a lui Rembrandt, un album color Editura Meridiane Touluse-Lautrec care dealtfel îmi place mult și acum. Mai aveam unul despre El-Greco și altul despre Grigorescu la care îmi plăcea foarte mult siguranța și cremozitatea pensulației, țin minte cum pipăiam paginile. Cand am început să lucrez în culori de ulei, prin liceu numai așa mi se părea că trebuie să arate o pictură cu pensulație liberă, culoare din abundență și multă siguranță, provenită nu atât din tehnică cât din din pasiune. Brâncuși a fost și el prezent în casa mea și la fel ca Grigorescu îmi crea anumite stări pe care nu le înțelegem, mai tarziu am înteles sentimentul deoarece a rămas același.

IMG_6331.JPG

IMG_6332.JPG

Acum cum răscolesc printre amintiri foarte vechi îmi dau seama că tot ce pot lega ca amintire retrăiesc în acest moment, cred că dacă aș avea mai multă acuratețe în imagini și amintiri aș putea să-mi proiectez filmul de peste ani. Hai că o fac și eu un pic pe-a deșteapta sau prea deșteapta.

Nu știu de unde până unde când eram mică îmi organizam prăvălie sau muzeu cu cărțile despre care am pomenit mai sus, mai aveam un vas mic din argint și alte recipiente din alamă și cupru care erau făcute de tata, banuți si alte vechituri, ceva seringi din sticlă, tot felul de nimicuri cum  vezi prin piețele de vechituri. Le expuneam  pe o pătură maronie în vreo trei-patru trepte, habar nu am care era scopul dar era supărare mare dacă îmi demonta mama instalația.

IMG_6330 copy

Aveam o vecină pictor, Doina Catargiu, cu un apartament asemănător cu cel în care locuiam eu dar acolo era totul mai luminos poate din cauza obiectului meu preferat, din hol. O pictură împărțită în două șasiuri sau poate trei, despre care nu mai țin minte multe decât nuanțele de galben pastel, auriu și roșu. Nu aveau aceeași forță precum simțeam când răsfoiam Grigorescu sau Brâncuș dar era piesa ce definea camera, pentru mine doar acea pictură conta.
Ei și influența continuă cu Corneliu Baba, rudă cu o altă vecină din Suceava. Țin minte și acum albumul și foița cu invitația la expoziția din București cu care se lăuda vecina mea care îmi era cea mai bună prietenă din bloc, cred că am fost invidioasă atunci. Tonița a intrat si el in inima mea tot prin acea perioadă dar nu-mi amintesc pe ce cale.

Derulez mai departe, clasele primare, probleme probleme și probleme, la „Palatul pionierilor” nu am putut să merg la pictură deoarece tovarășa învățătoare considera că nu am timp pentru prostii…nu continui povestea cu tovarășa că mă zgribulesc de draci.

Ei…acum am ajuns la Comics-uri.  Undeva prin școala generală între anii IV si VI mergeam la ore de germană deoarece în clasa în care eram eu, erau obligatorii Engleza și Rusa cu care nu erau deacord ai mei dar mai ales deoarece bunicul meu, tatăl tatălui meu era de etnie germană iar bunica o combinație germano-poloneză. Mergeam la o doamnă profesoară simpatică care avea o casă micuță cu o curte mare plină de verdeață neîngrijită, o sălbăticie frumoasă zic eu acum când vizualizez amintirea. Acea doamnă îmi împrumuta o grămadă de cărți în limba germană din care trebuia să fac exercitii și să citesc. Îmi aduc aminte de una din ele, era o poveste ilustrată în stilul benzilor desenate, nu ca cele din „Piff” colorate, era mai sumbră, verdele închis si negrul erau predominante, iar personajele povestii erau detectivi, o fată speriată în continuă fugă și o seră cu flori carnivore ce atacau oameni, nu-mi amintesc acțiunea și motivul pentru care era fugarită fata.
Clasele VII-VIII am fost mutată la o școală mai bună unde am descoperit cu totul altă lume, până atunci nu auzisem de David Bowie, Metallica, Gans ‘N Roses, Roxette și alții. Tot aici aveam o dirigintă interesantă ce ne povestea la orele de dirigenție despre piramide, telepatie și alte lucruri care pentru mine erau foarte noi dar mai ales foarte fascinante.

Ani de Luceu cu emoții la romană,
Ani de luceu când la mate dau de greu…pff ce frustranți au fost toți anii de școală. In liceu ancora de care mă prindeam a fost doama Pusa Pîslaru, profesoara mea de pictură și desen care m-a sprijinit în  toată nebunia perioadei. Eee, aici e poveste lungă și mă cam rup de subiect dacă merg în direcția asta.

IMG_6334

IMG_6333.JPG

Am plecat, am ajuns în Timișoara pe care mi-o imaginam ca pe o mare cetate. Am fost un pic dezamăgită la aspectul pe care l-am găsit aici dar acestui oraș îi datorez ceea ce îmi doream de mult, sentimentul de libertate.
Aici m-am redescoperit, aici continui să caut, aici este noua mea familie.

IMG_6335

Sună bine acest final de poveste dar trebuie neapărat să aduc aminte de un om al Timișoarei care pentru mine a însemnat mult și continuă să mă bucure, prezența doamnei arhitect/designer Mihaela Marian în viața mea.

M-aș arunca ca un bumerang în viitor
Pentru a-mi da o palmă și-un sărut acum,
La revedere.

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s