Noaptea de „joi”

Noaptea de „joi”
5 Martie 2017

Ploua și era noapte, după ce ne-a stropit bine cu picături mici care se spărgeau nervoase de parbrizul mașinii, apoi cu picuri cât ai scuipa(vai ce scârbos) apoi aceștia s-au transformat în fulgi mari și pufoși care veneau peste noi ca și cum ar fi vrut să ne înghită. Ștergătoarele mașinii scoteau un sunet straniu înfundat, sacadat ca bătăile inimii, muzica la radio avea un clinchet ascuțit care sărea dintr-o boxă în alta, pe un fond în care vâjâitul sobru suna ca zgomotul roților de la o mașină care gonea. Eu ca deobicei cu gândul habar n-am pe unde, în acea înfundătură, îmi închipuiam că mă țin de mână cu doi omuleți. Un omulteț fugea, celălat se plimba lejer și calm iar al treilea stătea pe loc, aștepta. Toți trei erau prinși în conturul parbrizului mașinii care gonea prin întuneric. Toți trei erau aliniați regulamentar ca într-o sală de cinema pe locurile din primul rând. Poate erau mai mulți dar în cadrul meu au încăput doar trei, eram eu cu cei doi din stânga respectiv din dreapta mea. Uneori ne schimbam rolurile, uneori eu fugeam și cel din stânga aștepta iar cel din dreapta se plimba. Tot felul de permutații în(cu,pe,nu știu care e mai potrivit) același fond, un drum în noapte prin care mașina noastră gonea. Pe ici pe colo trecea câte o lumină slabă, un panou publicitar sau un ghid informativ cu orașele ce vor urma. Table de pe care nu apucai să citești tot sau mai bine zis mai nimic, deoarece era întuneric, în spațiul în care mașina gonea. În micile oglinzi retrovizoare mai reușeam să vedem ca printr-un tunel faruri care se apropiau sau se îndepărtau de noi într-o goană mai mult sau mai puțin disperată.

În față tunel, în spate tunel construit din crengi, copaci, munți, blocuri, animale, șosea, cer iar noi ne plimbam, fugeam sau ne odihneam prin el.

Dacă aș ști să fac animații aș face un filmuleț. Mă ajută cineva?
Mi-ar placea ca omuleții să pară ca desprinși din același peisaj să aiba ca un fel de mâini prinse de picioarele lor fară de care, se sugerează că, ar putea zbura ca un balon cu aer cald. Copacii munții, blocurile, animalele, etc trebuie să fie doar finuț sugerate pentru că e noapte și trebuie ca totul să fie grav.

Totul trebuie să fie dramatic!

Haha, hai că m-am distrat… stai că-i dau foc peliculei că e prea de tot, este muuult exagerată și acum s-a făcut dimineață.

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Un gând despre „Noaptea de „joi””

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s