Muzele.

Oare cum este să devii muză, ți se pun în cârcă iluziile ochilor care te privesc? Dar cum e să devii muză în momentul în care ți-ai observat propri-ți muză. Parcă ar fi unul din tablourile acelea în care este reprezentat pictorul făcându-și propriul portret din oglindă. Ok. În cazul ăsta eu sunt cel care încearcă să observe detaliile acelui tablou și să le regândească în propria imaginație, cât o putea ea duce, să vedem…

Avem deci aici observația autorului/pictorului din tablou, care suna cam asa: Un om cu date excelente să fie un Mare Om se comportă în viața de zi cu zi ca un neadaptat iar acel Mare Om se pare că este un fel de muză pentru privitor.
Înteleg deci, că avem în oglindă un om, apoi același om îl avem în pictura cu autoportretul și aș merge poate un pic prea îndrăzneț și mai departe cu ideea și aș spune că pictorul este a treia figură din acest cerc care se observă prin oglinda altui personaj. O îmbârligătură!
Acum eu, cel din afara acestui tablou observ câteva lucruri:
1. Rebeliune reprimată(neadaptatul)
2. Idioțenie(eu i-am spus neadaptare) un pic egoistă dar interesantă fiindcă acel om are un foarte mare bagaj de cunoștinte dar pe de altă parte cand vorbește cu tine spune autorul/pictorul că pare un idiot. Cum să nu fii curios ce are de zis așa un om.
3. Am fost atrasa în acest joc deoarece nu mi-a putut oferi nimeni o definiție a normalității.(Alte gheme și incalceli…)

Sper că bârfa asta despre muze(și „meduze” mi-a placut rima) sa nu irite că nu asta mi-a fost intenția.
Concret cred că fiecare avem o lume a noastră în care vrem nu vrem suntem singuri și mi-e greu să cred că poate să existe un om atât de sincer cu el și cu cei din jur ca să fie înteles pe deplin. Așa că: „Enjoy the game!”(mi-a picat pe limbă așa cum l-am scris, aș fi căut corespondent în romană dar mi se pare mai potrivită spontaneitatea aici)

Mi-am dat seama că îmi doresc să fiu înțeleasă, habar nu am din ce motiv, poate că vreau să ies din cochilia în care mă înghesui de prea mult timp. Scot antenele firav dar mi-e frică să nu mi le calce sau smulgă cineva voit sau din greșeală.
Când eram mică ascultam în cochiliile scoicilor de mare…se spune că se aud valurile prin care au trecut.

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s