Singurătați/Iubiri/Prietenii

Tocmai am citit un reportaj frumos pe tema asta, astfel mi-am amintit de textele care urmează:
Pe internet sunt foarte multe poze și povești cu patrupede care și-au salvat stăpânii, le-au fost adevărați prieteni. Însă puțin se spune despre trecutul lor împreună. Suntem animale cu toții, unii am reușit să ne domesticim și să evoluăm pentru că am avut noroc sa fim dotați cu ceva în plus devenind astfel stăpâni. Habar nu am dacă acel ceva în plus e sănătos sau este ca o tumoare canceroasă ce crește lent și perfid în fiecare din noi și care ne face foarte răi, buni sau proști. În fine…habar n-am.
Da, stăpânul/șeful haitei își educă subalternii prin atenție, apă, hrană, căldură, protecție, severitate când e cazul, joacă, școală, etc. Așa ajunge un stăpân să fie iubit de câinele lui și invers, deci iubirea vrem nu vrem să recunoaștem este condiționată. Eu una îmi iubesc soțul și inconștient l-am căutat pe El să-l iubesc nu pe altul, deoarece am fost oarecum programată pentru a-mi dori un anumit tipar. Nu vreau să mă întind cu povestea deoarece este intimitatea mea.
Iubim cu responsabilitate, dacă iubim adevărat.
Despre prietenii nu prea știu să exprim multe, chiar dacă sunt o singuratică uneori am nevoie de oameni în jurul meu dar nu am nevoie să fiu bâzâită numai că așa e frumos, că așa se întreține o prietenie, nu simt că trebuie să primesc cadouri sau mesaje de ziua mea, nu simt că trebuie să-mi fie alături prietenii. În schimb pe aceia pe care îi iubesc îi vreau oricum sunt ei lângă mine, cu păduchi cu tot.
Despre amici și distracții; îi caut cam așa: Să fie inteligenți sau/și frumoși plăcuți din punct de vedere vizual sau interesanți, pasionați de ceea ce fac în cea mai mare parte a zilei și nu în ultimul rând slobozi la vorbă și gândire.

Nu este dracul chiar atât de negru. Singurătatea nu este o catastrofă, poți astfel mai bine să te concentrezi spre tine însuți, nu trebuie să dai explicații nimănui de ceea ce gândești, nu ai responasbilități față de cei din jurul tău. Singura responsabilitate o ai față de tine, ceea ce nu e tocmai cel mai ușor. Depinde mult ce aștepți de la tine, cu cât vrei mai multe cu atât “mori” mai târziu. Nu mă refer la moartea corpului sau ba… și corpul moare o dată cu obsesia fricii sau a bolilor de exemplu. Dacă lași frica sau vreo boală sa te domine este testat că te cari mai repede dar acum nu vreau să dezvolt nimic în direcția asta.
Mă întorc și regăsesc de fiecare dată altfel aceal chip, chiar dacă are aceleași trăsături uneori nu recunosc figura. Poate se transformă în fiecare zi și își deseneză tot felul de imagini, uneori este printre stele, alteori este parcă reîncarnată într-o panteră neagră care nu știu ce caută într-un pustiu însorit, alteori este printre oameni, alteori printre suflete.
Oare dacă le-aș da nume fiecareia cum ar suna? Mi-e greu sa le gasesc un nume unor imagini din care curg doar stări. Alchimistul cuvintelor alăturate mă propun să fiu și uite așa nu ajung de fapt la nimic dar trec prin multe, ceea ce este fermecător.
Substanța numită desen, pictură, imagine aș rupe-o în bucățele până     i-aș descoperi cuvintele împreună cu muzicalitatea și toate acestea ar forma un alt element, mai exact primul, cel al simțurilor. Acele simțuri pe acre acum le înțelegi, le vezi, le poți pipăi și defini clar. Unii au înteles lucrurile astea si profita la greu de noi, exemplu reclamele care vorbesc de simțuri nu de produsul propriu zis care de  fapt este un nimic, de care nici nu ai nevoie de fapt, nu dau un exemplu că sunt prea multe și nu vreau să se simtă cineva “neglijat”.
De ce am ajuns la asta, habar nu am, în singurătate te gândești la multe, unele nu au nici o legatură cu celelate dar scriind de multe ori le văd împreună.
Cred că suntem construiti cu precadere din stări, avem nevoie de ele chiar în momentul în care învățăm lucruri, avem starea de dorință să cunoaștem cât mai multe sau când facem un duș aven nevoie sa fim curați, etc. Totul este o joacă chimică a sentimentelor, faci sport, sex, doar te bucuri de o priveliște frumoasă sau îți amintești un eveniment plăcut și  nivelul de serotonină din corp se ridică semnificativ, astfel ajungi simplu într-o stare de bine sau de rău în caz contrar evenimentelor: eveniment = stare de spirit. Deci ajungând aici te poți gândi invers: stare de spirit = eveniment, uite așa suntem într-un cerc continuu între stări, fiecrea explicându-le pe urmatoarele. Nu degeaba se spune că dacă îți propui ceva cu adevărat, se aliniază și stelele pentru ați rezolva dorința. Nu cred atât de mult în stele cât în puterea proprie pe care o emanăm ca un parfum inodor, insipid, incolor dar cu puteri peste dimensiunile cunoscute de noi. Dacă îți zâmbesc pe stradă mai mult ca sigur îmi vei zâmbi și tu, s-ar putea ca fix acel zâmbet să îți aducă urmatorul succes. Nu mă simt atotputernică, chiar dacă mi-aș dori, dar cred în sentimente…în general. Din aceeași cauză am avut și necazuri dar cum îmi place să fiu o optimistă, fac tot posibilul să gasesc acel zambet, care poate fi chiar al tau. Cel care citești acum și caruia îi multumesc pentru timpul acordat.

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s