O carte:

Oamenii inteligenți strălucesc!
Clișeu? Probabil.

Am fost azi 27 feb 2017 la o lansare de carte: La Tolce Vita, unde Robert Șerban este în dialog cu Marcel Tolcea.

Deoarece mi-am creat o imagine poate un pic îndrăzneață și bizară a acestor doi oameni vreau acum sau mai târziu să demolez sau nu, ce am în minte.
Pe Marcel Tolcea l-am văzut prima oară „la ochi” când am făcut măsurători pentru o propunere de o nouă bibliotecă în apartamentul în care locuia pe atunci. Despre soluția dorită pentru acea zonă am discutat mai mult cu soția dumnealui, oricum doamnele fac legea când e vorba de casă :)) (asta așa din culisele experienței mele ca designer de interior) Cu toate acestea ochiul vigilent al domnului Tolcea era prezent în toată încăperea.
Auzisem de personajul Marcel Tolcea de la colegele din Tibiscus, deoarece am urmat cursuri în aceeași Universitate unde preda și dumnealui/el (dacă îmi permite, deoarece mă simt mai libera în exprimare) Nu rețin textual ce zvonuri curgeau dar clar mi-am făcut o impresie de om inteligent, rece și a’dracu.
Deoarece personajul era foarte intimidant pentru mine, că-mi placea, când am dat ochi în ochi știu doar că mi-am înghițit limba și am bolborosit chinuit cele necesare pentru lucru. Cuvinte simple gen „ce culori preferați” pentru mine atunci erau ca niște ghicitori pe care nu le puteam dezlega, ei și când mă mai tăia domnu’ cu cate o privire pentru el simplă pentru mine ace, eram gata oricând să intru în pământ.

Lucram pe atunci la o firma de arhitectură unde îi băteam la cap pe dragii mei angajatori să îmi aducă proiecte de design interior. Fiindcă nu aveam experiență mai deloc, probabil am luat notă mică (pe bună dreptate) de la domnul profesor, astfel nefinalizându-se în nici un fel proiectul.

O altă imagine care se suprapune peste această amintire este a omului glumeț și ironic. Astfel personajul din mintea mea este acum inteligent-glumeț, rece-ironic.
După ce citesc cărțulia asta sunt curioasă ce mai descopăr, recunosc deschis că aș sta la taclale cu domnii din La Tolce Vita dar nu cred că aș ieși prea bine că sigur iar mi s-ar seca gura și mintea de cuvinte. (Probleme tehnice de care mă fac total vinovată)

Deoarece am prins gustul cititului foarte târziu inecrc sa recuperez așa că am începute mai multe cărți: „Viețile artiștilor, viețile arhitecților de Hand Ulrich”, „Travesti de Mircea Cartarescu” si „Citadela de Exupery” pe care o recitesc. S-ar putea să am noroc de un concediu la ski cât de curând unde le voi devora cu mare plăcere. Deocamdată mă voi bucura de „La Tolce Vita” deoarece am imagini proaspete de proiectat și montat.

Haha…îmi chiar închipui acum mai multe foi de sticlă pe care desenez separat impresiile, apoi le suprapun, oare ce poate fi? S-ar regăsi oare Marcel Tolcea în acea ultimă imagine suprapusă? Ar putea fi un experiment artistic interesant pe care l-aș aplica și personajului Robert Șerban care mă intrigă poate mai mult.

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Un gând despre „O carte:”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s