O poveste mai veche dar frumoasă.

O poveste frumoasă.

Co-working space

10608420_774209559359510_8771370500501513311_o11102935_774209526026180_7126822944113186214_o11312970_774209519359514_5421443126914187386_o

O poveste frumoasă, spațiul dedicat întâlnirilor și expozițiilor din cadrul showroom-ului Tempini. Nu este o lucrare nouă, de atunci în show-room s-au reamenajat și alte zone de colegi din breaslă, pentru mine are importanța din punct de vedere subiectiv.
Despre noul showroom Tempini din București, creat de designer Mihai Caragheaur, care merită mult mai multă atenție va voi povesti cât de curând.

În primul rând trebuie să recunosc deschis că acestui spațiu îi stă mai bine când nu este suprapopulat deoarece are delicatețea unei firi timide dar mai ales din cauza elementelor sculpturale care sunt legate unele de altele printr-o comunicare compozițională și coloristică bine definită.
Nu degeaba vorbesc despre elemente sculpturale, deoarece ceea ce m-a influențat în această lucrare a fost însăși sculptura lui Constantin Brâncuși.

Tempini este specializat în vânzarea de plăci pentru pardoseli și pereți de o calitate superioară. Deoarece Brancuși a reușit să scoată din bucata de piatra sensul/arta m-am gândit la o paralelă. Brancuși: „Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul – tăinuit în materie, măsura propriei ei fiinţe. Căci mâinile sculptorului gândesc întotdeauna şi urmăresc gândurile materialului.”
Un alt motiv a fost cel al formelor clar definite, coloana infinitului reprezintă în acest caz coloana spre cunoaștere, concret este o mica bibliotecă. Cartea este ea însăși un simbol care reapare într-un mod un pic ieșit din comun, pe jos, luminată de doua corpuri coborâte până la vreo 20 cm față de pardoseală.

Patru mese din fibră de sticla care ulterior trebuiau sa fie îmbrăcate în furnir de stejar au fost o provocare majoră din punct de vedere tehnic ca și pultul de bar de peste 5 metri, suspendat pe două foi de sticla. Pultul mi-am dorit să arate ca și turnat acolo, fără să se observe îmbinările.

Mi-a placut aceasta lucrare deoarece am avut „mană liberă” cum se spune. Mi-a fost dată tema și eu m-am bucurat să o rezolv, au fost din ce stiu si alte propuneri ceea ce ma face sa mă umflu un pic în pene că am câștigat. M-am dezumflat rapid că așa îmi vin mai bine hainele pe mine și uite că abia acum scriu despre această lucrare.
Deoarece veneam dupăa o perioada de vreo 4-5 ani fără vreun exercițiu major în meserie, a fost o reală bucurie o astfel de „joacăa”.  O data cu ea am îinceput să-mi recalculez obiectivele, lucru bun dealtfel.

Nu-mi place să dau citate pompoase, chiar dacă le citesc pe unele cu plăcere, totuși un text scurt din Brancuși care mă reprezintă într-o oarecare măsura, trebuie să il scriu aici: „În timpul copilăriei – am dormit în pat. În timpul adolescenţei – am aşteptat la uşă. În timpul maturităţii – am zburat înspre ceruri…”

Despre noul showroom Tempini din București, creat de designer Mihai Caragheaur, care merită mult mai multă atenție va voi povesti cât de curând.

Publicat de

LuisaCube

I am Luisa Cube, I finished the High School of Arts in Suceava, RO. In 2004 I finished the Faculty of Design in Timisoara, RO. I did a lot of Interior Design work but my heart was still in the plastic arts. From 2016 I started to paint constantly. Since June 2019 I have been living with my family in Turin, Italy where I continue to paint and explore the world of arts. My belief I paint to unravel my memories, to find answers and then replace them with other questions, to explain my own life, to understand what surrounds me, to find my peace, because I like light and darkness, because loneliness is beautiful, to understand the ones around me, to love those who are worthy of my love, because I’m human, not animal, so I dream and nourish thoughts about the future, because I love people, because I like to select them, because a color can change a thought, because a line can change meaning, because sensitivity, naivety and truth can be great powers that man may or may not have, for the world I am living in is absurd, because art has no value, it is not a direct necessity like water but nevertheless, itcan make your blood flow warmer or cooler, more aggressive or quieter. Although it is not water, food or sex, it can give you life or kill you. Because it is useless! And it’s precisely its apparent uselessness that makes it worthwhile. It’s a jewel!!! Because art is talking about what my generation is living, because I can recreate through art the ancestral experience of my foregoers. Because we humans have opinions, dreams, feelings, hopes that shall be seen through art by our children, yours and theirs! Art... may it be painting, graphics, poetry, music, theater or architecture, balances the world. I was late for about 20 years, I ate the poisoned apple, I combed my hair with my stepmother’s hair brush, I burned my feet like Pinocchio, I fell into the rabbit’s hole, I lost myself among the characters in the Legends of Olympus, I roamed on the Little Prince’s planets, I cried for the little girl with the matches, I cried for Jesus, I was delayed for a while, but I did not die. Luisa Cube, Timisoara 2018 Crezul meu Pictez pentru a-mi descâlci amintiri, pentru a găsi răspunsuri apoi a le înlocui cu alte întrebări, pentru a-mi explica propria-mi viață, pentru a înțelege ce mă înconjoară, pentru a-mi găsi liniștea, pentru că-mi place lumina și întunericul, pentru că-i frumoasă singurătatea, pentru a-i înțelege pe cei din jurul meu, pentru a-i iubi pe cei ce merită dragostea mea, pentru că sunt om nu animal așadar am vise și gânduri de viitor, pentru că iubesc oamenii, pentru că îmi place să îi aleg, deoarece o culoare poate schimba un gând, deoarece o linie poate schimba un sens, pentru că sensibilitatea, naivitatea și adevărul pot fi puteri mari pe care le poate avea sau nu omul, pentru că lumea în care trăiesc este absurdă, pentru că arta nu are valoare, nu este o necesitate directă precum apa dar tot ea, arta poate să facă să curgă sângele prin tine mai cald sau mai rece, mai agresiv sau mai calm. Deși nu e apă, mâncare sau sex îți poate da viață sau te poate omorî. Deoarece este inutilă! Și tocmai aparenta inutilitate a ei o poate face valoroasă. E o bijuterie!!! Pentru că vorbește despre ce trăiește generația mea, pentru că pot trăi prin ea experiențele străbunilor mei. Deoarece noi oamenii avem păreri, vise, sentimente, speranțe pe care le vor vedea prin ea și copiii noștri, ai voștri și ai lor! Arta …că e pictură, grafică, poezie, muzică, teatru sau arhitectură echilibrează lumea. Am întârziat vreo 20 de ani, am mâncat mărul otrăvit, m-am pieptănat cu peria mamei vitregi, mi-am ars picioarele ca Pinochio, am căzut în scorbura iepurelui, m-am pierdut printre personajele din Legendele Olimpului, am hoinarit pe planetele Micului Prinț, am plâns pentru fetița cu chibrituri, am plâns pentru Iisus, am întârziat un pic dar n-am murit. Luisa Cube, Timisoara 2018

Un gând despre „O poveste mai veche dar frumoasă.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s